Întrebare
Ce spune Biblia despre a fi un elev bun?
Răspuns
Chemarea generală a Scripturii de a trăi o viață sfântă și dreaptă se aplică elevilor și la fel tuturor creștinilor. Deși Coloseni 3.23 a fost scris pentru sclavi, principiul se aplică tuturor elevilor și altor persoane care au de îndeplinit o sarcină: „Orice faceți, să faceți din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni.”
Domnul nostru Isus ne dă un exemplu de a fi un elev bun. Luca rezumă copilăria lui Isus într-un verset: „Și Isus creștea în înțelepciune, în statură și era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor.” (Luca 2.52) În orice fel de educație formală a primit, El a răspuns cu creștere. A învățat – și creșterea și învățarea trebuie să fie scopul elementar pentru fiecare elev.
Scriptura conține și câteva referiri specifice la elevi, din care putem învăța. Matei 10.24 relatează cuvintele lui Isus, care spune: „Ucenicul nu este mai presus de învățătorul său.” Isus a spus acest lucru în contextul în care îi avertiza pe ucenicii Lui cu privire la persecuție; Isus fusese vorbit de rău, și ucenicii vor fi și ei. Însă de aici putem învăța și că a fi un elev bun implică recunoașterea autorității. Elevii care au respect scăzut față de profesorii lor sau care adoptă atitudinea de felul „mie nu mi se aplică regulile” își afectează capacitatea de a învăța.
Într-un alt pasaj, Isus a spus: „Ucenicul nu este mai presus de învățătorul lui, dar orice ucenic desăvârșit va fi ca învățătorul lui.” (Luca 6.40) Isus vorbea despre judecarea altora și despre orbi care îi conduc pe alți orbi. Însă o aplicație a acestor cuvinte este că elevii trebuie să-și aleagă profesorii cu grijă, pentru că instruirea duce în mod natural la imitarea profesorului.
Un alt principiu biblic legat de a fi un elev bun este autodisciplina. Cartea Proverbele ne învață să exercităm control asupra atitudinilor și a acțiunilor în procesul de învățare. În Proverbele 2, ca elevi ai înțelepciunii trebuie să învățăm (v. 2-3), să înțelegem valoarea înțelepciunii (v. 4), să căutăm ajutorul Domnului (v. 6-8) și să avem discernământ (v. 12-15).
Elevii cu normă întreagă sunt în esență „angajați” ai profesorilor lor, și își pot considera școlarizarea ca fiind o muncă realizată la un serviciu. În loc să fie remunerați, elevii primesc compensație în forma cunoașterii și a deprinderilor. Dacă își vede școala în acest fel, elevul trebuie să cultive principii evlavioase care să guverneze munca: un elev bun va da dovadă de responsabilitate, disponibilitate, promptitudine, hărnicie, rezistență, inițiativă etc.
Bineînțeles că uneori există o diferență între a fi un elev bun și a primi note bune, și carnetul cuiva nu reflectă întotdeauna cât de mult a învățat. Sunt elevi buni care din nefericire obțin note slabe și sunt elevi slabi care știu ce să facă pentru a obține note bune. A fi un elev bun are de-a face mai mult cu supunerea față de autoritate, a fi autodisciplinat, a menține o etică evlavioasă de muncă și a aduna înțelepciune. Acest lucru duce la o viață sfântă, cu discernământ, care Îl glorifică pe Domnul.
Cu toții trebuie să fim elevi buni ai Cuvântului lui Dumnezeu, pentru că „toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire” (2 Timotei 3.16) și memorarea și aplicarea Cuvântului lui Dumnezeu ne poate păzi de păcat (Psalmul 119.7, 11).
English
Ce spune Biblia despre a fi un elev bun?
