Întrebare
Ce spune Biblia cu privire la evanghelia prosperităţii?
Răspuns
În evanghelia prosperităţii, cunoscută şi ca „Cuvântul credinţei”, credinciosului i se spune să-L folosească pe Dumnezeu, în vreme ce adevărul găsit în creştinismul biblic este exact opusul – Dumnezeu îl foloseşte pe credincios. Cuvântul credinţei sau teologia prosperităţii Îl vede pe Duhul Sfânt ca pe o putere care să fie folosită pentru orice vrea credinciosul. Biblia învaţă că Duhul Sfânt este o Persoană care îl împuterniceşte pe credincios să facă voia lui Dumnezeu. Mişcarea evangheliei prosperităţii se aseamănă îndeaproape cu unele secte distructive care încurajau lăcomia care s-au infiltrat în Biserica Primară. Pavel şi ceilalţi apostoli nu i-au primit şi nu au fost concilianţi cu învăţătorii falşi care au propagat o astfel de erezie. Ei i-au identificat pe aceştia ca învăţători falşi şi periculoşi şi i-au îndemnat pe creştini să-i evite.
Pavel l-a avertizat pe Timotei cu privire la astfel de oameni în 1 Timotei 6.5, 9-11. Aceşti oameni „stricaţi la minte” au presupus că evlavia este un mijloc de câştig şi dorinţa lor după bogăţii a fost o capcană care i-a dus la „prăpăd şi pierzare” (v. 9). Urmărirea bogăţiei este o cale periculoasă pentru creştini şi Dumnezeu avertizează cu privire la ea: „Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri” (v. 10). Dacă bogăţiile ar fi fost un scop acceptabil pentru cei evlavioşi, Isus l-ar fi urmărit. Dar El nu a făcut acest lucru, preferând în schimb să nu aibă unde-Şi odihni capul (Matei 8.20) şi să-Şi înveţe ucenicii să facă acelaşi lucru. Şi ar trebui de asemenea reţinut că singurul ucenic preocupat de bogăţie a fost Iuda.
Pavel a spus că lăcomia este idolatrie (Efeseni 5.5) şi i-a învăţat pe efeseni să-i evite pe cei care aduc un mesaj de imoralitate sau lăcomie (Efeseni 5.6-7). Învăţătura prosperităţii Îl opreşte pe Dumnezeu să lucreze după cum consideră, însemnând că Dumnezeu nu este Domnul tuturor, pentru că nu poate lucra până când nu-I dăm noi voie. Credinţa, potrivit cu învăţătura Cuvântului credinţei, nu este o încredere supusă în Dumnezeu; credinţa este o formulă prin care manipulăm legile spirituale despre care învăţătorii prosperităţii cred că guvernează Universul. Aşa cum sugerează numele „Cuvântul credinţei”, această mişcare învaţă că credinţa ţine mai mult de ceea ce spunem decât de în cine ne încredem sau de ce adevăruri îmbrăţişăm şi afirmăm în inima noastră.
Un termen favorit în mişcarea Cuvântului credinţei este „mărturisirea pozitivă”. Acesta se referă la învăţătura că cuvintele în sinea lor au putere creatoare. Ceea ce spui, pretind învăţătorii Cuvântului credinţei, determină tot ceea ce ţi se întâmplă. Ceea ce mărturiseşti, în special favorurile pe care le soliciţi de la Dumnezeu, trebuie să fie afirmate în mod pozitiv şi fără ezitare. Atunci lui Dumnezeu I se solicită să răspundă (ca şi când omul ar putea solicita ceva de la Dumnezeu!). Prin urmare, capacitatea de a ne binecuvânta a lui Dumnezeu se pretinde că atârnă de credinţa noastră. Iacov 4.13-16 contrazice în mod clar această învăţătură: „Ascultaţi, acum, voi care ziceţi: «Astăzi sau mâine ne vom duce în cutare cetate, vom sta acolo un an, vom face negustorie şi vom câştiga!», şi nu ştiţi ce va aduce ziua de mâine! Căci ce este viaţa voastră? Nu sunteţi decât un abur, care se arată puţintel, şi apoi piere.” Departe de a chema la existenţă lucruri în viitor, noi nici măcar nu ştim ce va aduce ziua de mâine sau dacă vom fi în viaţă.
În loc să sublinieze importanţa bogăţiei, Biblia avertizează împotriva urmăririi ei. Credincioşii, în special conducătorii bisericii (1 Timotei 3.3), trebuie să nu fie prinşi de iubirea de bani (Evrei 13.5). Iubirea de bani duce la tot felul de lucruri rele (1 Timotei 6.10). Isus a avertizat: „Vedeţi şi păziţi-vă de orice fel de lăcomie de bani; căci viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui” (Luca 12.15). În contrast puternic cu accentul pus de Cuvântul credinţei pe dobândirea de bani şi posesiuni în această viaţă, Isus a spus: „Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii” (Matei 6.19). Contradicţiile ireconciliabile dintre învăţătura prosperităţii şi Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos sunt cel mai bine rezumate în cuvintele lui Isus din Matei 6.24: „Nu-I puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.” English
Ce spune Biblia cu privire la evanghelia prosperităţii?
