Întrebare
Este mântuirea prin har plus fapte o evanghelie falsă?
Răspuns
Apostolul Pavel i-a combătut pe cei care îi învățau pe oameni o evanghelie falsă în Galateni 1.6-9: „Mă mir că treceți așa de repede de la Cel ce v-a chemat prin harul lui Cristos la o altă evanghelie. Nu doar că este o altă evanghelie, dar sunt unii oameni care vă tulbură și voiesc să răstoarne Evanghelia lui Cristos. Dar chiar dacă noi înșine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o evanghelie deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema! Cum am mai spus, o spun și acum: Dacă vă propovăduiește cineva o evanghelie deosebită de aceea pe care ați primit-o, să fie anatema!” Problema din bisericile Galatiei era învățătura că credincioșii în Cristos trebuie să urmeze Legea Vechiului Testament (în mod specific privitor la circumcizie), pentru a fi mântuiți. Rostirea fără echivoc a lui Pavel este că „evanghelia” harului plus fapte e o evanghelie falsă.
Mântuirea ne este oferită numai în Cristos, numai prin har, numai prin credință (Efeseni 2.8-9). Nicio persoană nu este perfectă și nicio faptă omenească nu îl poate îndreptăți pe un om în fața unui Dumnezeu sfânt, fără păcat. Nimeni nu poate câștiga sau merita mântuirea, indiferent cât de „religios” este acel om sau cât de meritorie pare să fie fapta.
Sunt mulți creștini autentici care au înțeles greșit Evanghelia harului. Acest lucru se întâmpla și în vremea lui Pavel. Unii dintre cei care se așteptau de la credincioșii dintre neamuri (creștinii neevrei) să urmeze obiceiurile legale ebraice erau credincioși reali (Faptele Apostolilor 15). Erau creștini, dar înțeleseseră într-o măsură greșit darul fără plată al Evangheliei. La Conciliul din Ierusalim, conducătorii timpurii ai Bisericii i-au încurajat pe creștinii dintre neamuri în harul lui Dumnezeu și au notat doar câteva linii călăuzitoare importante pe care să le urmeze, pentru a promova pacea în cadrul Bisericii.
Problema încercării de a amesteca harul cu fapte continuă și în ziua de azi. Sunt mulți creștini care au ajuns la credința autentică în Isus Cristos, și care totuși cred că trebuie să îndeplinească anumite lucrări pentru a se asigura că nu ajung în iad, ca și când harul lui Dumnezeu în Cristos nu ar fi suficient. Cu toate că o astfel de învățătură trebuie confruntată și corectată – trebuie să ne încredem în Cristos, nu în noi înșine –, aceasta nu înseamnă că persoana nu e mântuită sau că și-a pierdut mântuirea.
Potrivit cu Galateni 1, cei care îi învață pe oameni orice fel de evanghelie falsă, care în cazul Galatiei era o evanghelie a harului plus fapte, sunt „anatema”, adică sunt condamnați de Dumnezeu. Alte pasaje din Noul Testament vorbesc împotriva faptului de a-i învăța pe alții o evanghelie falsă. De exemplu, Iuda a vrut să scrie în epistola sa despre mântuirea de obște pe care o împărtășea cu cititorii săi, și totuși, a găsit că este necesar să schimbe subiectul: „Preaiubiților, pe când căutam cu tot dinadinsul să vă scriu despre mântuirea noastră de obște, m-am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptați pentru credința care a fost dată sfinților o dată pentru totdeauna.” (Iuda 1.3) În versetul următor, el face referire la aceia care au o altă evanghelie ca fiind „oameni neevlavioși, care schimbă în desfrânare harul Dumnezeului nostru”.
Acesta este probabil cel mai bun mod de a descrie o astfel de învățătură. Un om poate înțelege greșit chestiunea mântuirii prin har versus fapte, și totuși să creadă cu adevărat în Cristos. Însă există și oameni neevlavioși care nu-L cunosc pe Domnul și care predică o evanghelie falsă. Acești indivizi neevlavioși sunt numiți blestemați și pervertesc cu bună știință mesajul adevărat al lui Isus.
English
Este mântuirea prin har plus fapte o evanghelie falsă?
