Întrebare
Sunt evreii mântuiți pentru că sunt poporul ales al lui Dumnezeu?
Răspuns
Evreii sunt poporul ales al lui Dumnezeu, potrivit cu Deuteronomul 7.6, dar lucrul acesta nu înseamnă automat că toți evreii sunt mântuiți. Isus a spus: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” (Ioan 14.6) Acel „nimeni” îi include și pe evrei și pe neamuri. Pentru ca un evreu să fie mântuit, trebuie să vină la Dumnezeu Tatăl prin credința în Isus, Mesia.
Ioan Botezătorul i-a avertizat pe evreii care îl ascultau să nu se încreadă că linia lor genealogică îi va îndreptăți în fața lui Dumnezeu: „Faceți dar roade vrednice de pocăința voastră și nu vă apucați să ziceți în voi înșivă: «Avem pe Avraam ca tată!» Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam.” (Luca 3.8) Indiferent cine suntem, trebuie să ne pocăim (vezi Luca 13.5). Predecesorii fizici nu garantează convertirea spirituală. Chiar și Nicodim, un conducător al evreilor, a trebuit să se nască din nou, sau nu ar fi văzut niciodată Împărăția lui Dumnezeu (Ioan 3.1-8).
Apostolul Pavel subliniază nevoia de credință în multe dintre epistolele sale. Avraam este un prim exemplu de om care a fost îndreptățit prin credință, separat de Lege (care, când a trăit Avraam, nici nu fusese dată încă): „Tot așa și «Avraam a crezut pe Dumnezeu, și credința aceasta i-a fost socotită ca neprihănire». Înțelegeți și voi dar că fii ai lui Avraam sunt cei ce au credință.” (Galateni 3.6-7, cf. Genesa 15.6) Ideea aceasta e un ecou a proclamării lui Isus legată de Zacheu care a crezut: „Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, căci și el este fiul lui Avraam.” (Luca 19.9) Pocăința lui Zacheu și credința lui în Cristos l-a făcut un adevărat fiu al lui Avraam, care e tatăl tuturor celor care au credință (Romani 4.11).
În alt loc, Pavel îi pune în contrast pe cei cu pedigri fizic și respectare exterioară a Legii cu cei care au credință adevărată, indiferent de moștenirea lor: „Iudeu nu este acela care se arată pe dinafară că este iudeu, și tăiere împrejur nu este aceea care este pe dinafară, în carne. Ci iudeu este acela care este iudeu înăuntru, și tăiere împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în slovă.” (Romani 2.28-29) Mântuirea este o lucrare a Duhului Sfânt în inimă. Așadar, originea evreiască nu-i asigură cuiva casa cerească. Circumciderea fizică nu asigură un loc în Împărăție. Numai harul lui Dumnezeu, prin credința în Isus Cristos, poate mântui (Efeseni 2.8-9).
Bogatul din istorisirea lui Isus era evreu, dar a sfârșit în chin în Hades după moarte (Luca 16.23). Din agonia lui, omul îl strigă pe „Părintele Avraam” (v. 24). Dar era doar un descendent fizic al lui Avraam, și faptul că era evreu nu l-a salvat de la iad.
Conceptul creștin de mântuire din păcat nu are egal în iudaism. Iudaismul nu crede că omul, prin natura lui, este rău sau păcătos, și prin urmare nu îi învață pe oameni despre nevoia omului de a fi „salvat” de o condamnare eternă. De fapt, majoritatea evreilor din zilele noastre nu cred într-un loc de pedeapsă eternă sau într-un iad real. Când un iudeu păcătuiește sau nu reușește să îndeplinească Legea lui Dumnezeu, se crede că poate obține iertarea prin rugăciune, pocăință și fapte bune.Credința aceasta în obținerea iertării în afara unei jertfe de sânge contrazice Tora, care dă instrucțiunea pentru iertare: „Căci viața trupului este în sânge. Vi l-am dat ca să-l puneți pe altar, ca să slujească de ispășire pentru sufletele voastre, căci prin viața din el face sângele ispășire.” (Leviticul 17.11) Jertfa de la Templu era întotdeauna piesa centrală pentru ispășirea evreilor. O dată pe an, în Ziua Ispășirii (Yom Kippur), marele preot pe linie levitică intra în Sfânta Sfintelor din Templu și stropea sângele jertfei pe capacul chivotului. Prin acest act anual se făcea ispășire pentru păcatele întregului Israel, dar Templul a fost distrus în anul 70 d.Cr., și de aproape 2.000 de ani evreii sunt fără Templu și fără jertfe – fără niciun mijloc de ispășire. Cei care resping jertfa lui Isus pe cruce vor descoperi că „nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate, ci doar o așteptare înfricoșată a judecății și văpaia unui foc care va mistui pe cei răzvrătiți.” (Evrei 10.26-27)
Brit Chadasha (Noul Legământ sau Noul Testament) ne învață că evreul Mesia, Isus din Nazaret, a venit la „oile pierdute ale casei lui Israel” (Matei 15.24) chiar înainte de distrugerea Templului evreiesc din Ierusalim. „Dar Cristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare și mai desăvârșit, care nu este făcut de mâini, adică nu este din zidirea aceasta, și a intrat, o dată pentru totdeauna, în Locul Preasfânt nu cu sânge de țapi și de viței, ci cu însuși sângele Său, după ce a căpătat o răscumpărare veșnică. Căci, dacă sângele taurilor și al țapilor și cenușa unei vaci, stropite peste cei întinați, îi sfințesc și le aduc curățirea trupului, cu cât mai mult sângele lui Cristos, care, prin Duhul cel veșnic, S-a adus pe Sine Însuși jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăți cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiți Dumnezeului celui viu!” (Evrei 9.11-14)
Noul Testament ne învață că toți, evrei și neamuri deopotrivă, au păcătuit împotriva lui Dumnezeu (Romani 3.23). Cu toții suntem sub consecințele păcatului și „plata păcatului este moartea” (Romani 6.23). Toți avem nevoie de salvare din păcatul nostru; cu toții avem nevoie de un Salvator. Isus a venit să caute și să mântuiască pe cei pierduți (Luca 19.10). Noul Testament ne învață că „în nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiți” (Faptele Apostolilor 4.12).
În Cristos, nu este „nicio deosebire” între iudeu și cel dintre neamuri (Romani 10.12). Da, evreii sunt poporul ales al lui Dumnezeu, și prin ei a venit evreul Mesia ca să binecuvânteze toate națiunile pământului. Însă numai prin Isus pot atât evreii, cât și toți ceilalți să găsească iertarea lui Dumnezeu.
English
Sunt evreii mântuiți pentru că sunt poporul ales al lui Dumnezeu?
