Întrebare
Ce înseamnă că creștinul e o făptură nouă (2 Corinteni 5.17)?
Răspuns
Făptura cea nouă e descrisă în 2 Corinteni 5.17: „Căci, dacă este cineva în Cristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi.” Cuvântul „căci” ne trimite în urmă la versetele 14-16, unde Pavel ne spune că toți credincioșii au murit împreună cu Cristos și nu mai trăiesc pentru ei înșiși. Viața noastră nu mai este lumească, ci spirituală. „Moartea” noastră e cea a naturii vechi păcătoase, care a fost țintuită pe cruce împreună cu Cristos. A fost îngropată împreună cu El, și așa cum a fost înviat de Tatăl, și noi suntem înviați pentru a „trăi o viață nouă” (Romani 6.4). Omul cel nou care a fost înviat e cel la care face referire Pavel în 2 Corinteni 5.17 ca fiind „făptura nouă”.
Pentru a înțelege făptura nouă, în primul rând trebuie să pricepem că e în realitate o creație, ceva creat de Dumnezeu. Ioan 1.13 ne spune că această naștere nouă a fost înfăptuită prin voința lui Dumnezeu. Nu am moștenit natura nouă, nici nu am decis să ne re-creăm, și nici nu s-a întâmplat că Dumnezeu a curățat pur și simplu natura noastră veche, ci a creat ceva cu totul proaspăt și unic. Făptura nouă e complet nouă, adusă din nimic, așa cum întregul univers a fost creat de Dumnezeu ex nihilo, din nimic. Numai Creatorul a putut îndeplini așa ceva.
În al doilea rând, „cele vechi s-au dus”. „Vechi” se referă la tot ceea ce e parte din natura noastră veche – mândria naturală, dragostea de păcat, bazarea pe fapte și opiniile, obiceiurile și pasiunile noastre de dinainte. Cel mai semnificativ, ceea ce am iubit a trecut, mai ales dragostea supremă de sine și, împreună cu ea, neprihănirea de sine, promovarea de sine și justificarea de sine. Făptura cea nouă privește înainte spre Cristos, în loc să privească spre interior, la sine. Lucrurile vechi au murit, fiind țintuite pe cruce împreună cu natura noastră păcătoasă.
Odată cu trecerea lucrurilor vechi, „toate lucrurile s-au făcut noi”! Lucrurile vechi, moarte sunt înlocuite cu lucruri noi, pline de viață și de gloria lui Dumnezeu. Sufletul nou-născut își găsește plăcerea în lucrurile lui Dumnezeu și detestă lucrurile lumii și ale firii. Scopurile, simțămintele, dorințele și înțelegerile noastre sunt proaspete și diferite. Vedem lumea în mod diferit. Biblia pare să fie o carte nouă, și deși e posibil să o mai fi citit înainte, e o frumusețe în ea pe care nu am mai văzut-o anterior și de care ne minunăm că nu am perceput-o până acum. Întreaga față a naturii ni se pare schimbată și pare că suntem într-o lume nouă. Cerurile și pământul sunt umplute cu minuni noi și toate lucrurile par acum să rostească laudele lui Dumnezeu. Avem simțăminte noi față de toți oamenii – un nou fel de dragoste față de familie și prieteni, o nouă compasiune pe care nu am mai simțit-o anterior față de dușmani, o dragoste nouă pentru toată omenirea. Păcatul de care ne-am ținut anterior acum vrem să îl abandonăm pentru totdeauna. Ne-am „dezbrăcat de omul cel vechi, cu faptele lui” (Coloseni 3.9) și ne-am îmbrăcat cu „omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire și sfințenie pe care o dă adevărul” (Efeseni 4.24).
Ce se întâmplă cu creștinul care continuă să păcătuiască? Există o deosebire între a continua să păcătuiești și a continua să trăiești în păcat. Nimeni nu ajunge la perfecțiunea lipsită de păcat în viața aceasta, dar creștinul răscumpărat e sfințit (făcut sfânt) zi de zi, păcătuind mai puțin și urând tot mai mult atunci când eșuează. Da, încă păcătuim, dar fără să dorim și cu o frecvență din ce în ce mai redusă pe măsură ce ne maturizăm. Omul nostru nou urăște păcatul care încă mai are acces asupra noastră. Deosebirea este că făptura nouă nu mai este roabă păcatului, cum am fost înainte. Acum suntem eliberați de păcat și păcatul nu mai are stăpânire asupra noastră (Romani 6.6-7). Acum suntem capacitați de către neprihănire și pentru neprihănire. Acum avem în față alegerea de a „lăsa păcatul să domnească” sau să ne socotim „morți față de păcat și vii pentru Dumnezeu, în Isus Cristos” (Romani 6.11-12). Și cel mai bun lucru, acum avem puterea de a alege varianta din urmă.
Făptura nouă e un lucru minunat, plăsmuită în mintea lui Dumnezeu și creată de puterea Lui și pentru gloria Lui.
English
Ce înseamnă că creștinul e o făptură nouă (2 Corinteni 5.17)?
