Întrebare
Cum pot învinge frica de moarte? Cum îmi pot opri teama de a muri?
Răspuns
Chiar cel mai sigur și devotat creștin poate avea momente în care să-i fie frică de moarte. E un lucru normal să dorești să eviți moartea. Și moartea nu a fost o parte originală din planul lui Dumnezeu pentru creația Lui. Am fost creați să fim desăvârșiți și sfinți și să trăim în paradis în comuniune cu El. Introducerea morții a fost un răspuns necesar pentru intrarea păcatului în lume. E un har că murim. Dacă nu am muri, ar trebui să trăim într-o lume păcătoasă toată veșnicia.
Totuși, cunoașterea acestui fapt nu contracarează în mod necesar reacția viscerală față de gândul propriei noastre mortalități. Fragilitatea trupului nostru fizic și exemplele de încetare bruscă din viață ne amintesc de lipsa noastră de control într-o lume mare, periculoasă. Avem speranța vie că Cel care este în noi e mai mare decât cel care este în lume (1 Ioan 4.4). Și El S-a dus să ne pregătească un loc, ca să I ne putem alătura (Ioan 14.2). Însă poate fi de folos să ne gândim la chestiunile imediate, practice cu care ne confruntăm.
Sunt câteva aspecte ale morții care au potențialul de a ne crea frică. Din fericire, Dumnezeu are un răspuns pentru fiecare dintre ele.
Frica de necunoscut
Cum te simți exact când mori? Ce poți vedea când viața părăsește trupul tău fizic? Cum se va întâmpla? E așa cum au relatat unii – o lumină puternică? Un grup de neamuri?
Nimeni nu știe cu siguranță cum te simți, însă Biblia descrie ce anume se întâmplă. 2 Corinteni 5.6-8 și Filipeni 1.23 spun că atunci când părăsim trupul, suntem acasă cu Domnul. Ce gând liniștitor! Vom sta în această stare până când Cristos va veni și-i va învia pe cei credincioși (1 Corinteni 15.20-22, 6.14), când ne va fi dat un trup nou, glorificat.
Frica de pierderea controlului
Când oamenii ajung la vârsta adultă, știu destul de bine cum să interacționeze cu lumea din jurul lor. Știu cum să găsească lucrurile de care au nevoie, să ajungă acolo unde doresc și să interacționeze cu alții într-un mod care le îndeplinește scopul.
Mulți oameni, inclusiv cei care se încred într-o măsură în Dumnezeu, au teama de a nu obține lucrurile de care au nevoie, fiindcă simt că trebuie să manipuleze circumstanțele și oamenii din preajma lor înspre propriul lor beneficiu. Cu toții am întâlnit bărbați și femei care abuzează și storc foloase din teamă. Ei nu se încred în Dumnezeu că le va da lucrurile de care au nevoie, astfel că se îngrijesc ei înșiși de lucruri. Nu au încredere în alții că le vor acorda atenție, astfel că pretind lucrurile de care cred că au nevoie.
Cu cât mai mult trebuie că se tem de a pierde controlul la moarte! După cum i-a spus Isus lui Petru, descriind felul în care avea să moară: „Adevărat, adevărat îți spun că, atunci când erai mai tânăr, singur te încingeai și te duceai unde voiai, dar, când vei îmbătrâni, îți vei întinde mâinile și altul te va încinge și te va duce unde nu vei voi." (Ioan 21.18) Înainte ca Petru să primească această avertizare, s-a lepădat de Isus de frică. Însă după ce Isus S-a întors în cer, Petru a devenit un om nou – unul a cărui pasiune pentru Isus a depășit cu mult nevoia de a controla circumstanțele (Fapte 5.17.42). Numai Duhul Sfânt a fost Cel care i-a dat puterea de a înfrunta orice greutăți prin care a trecut.
Frica pentru cei lăsați în urmă
Creștinii văd moartea ca pe o „separare". Moartea supremă e despărțirea de Dumnezeu. La moartea fizică, vom fi despărțiți de cei dragi de pe pământ pentru o vreme. Dacă și ei sunt creștini, știm că separarea va fi scurtă în comparație cu veșnicia. Dacă nu sunt creștini, nu va fi așa. Prin urmare, sarcina noastră este de a folosi acest timp pe care îl petrecem împreună ca să vorbim cu ei despre locul în care vor merge după ce mor. Însă, în cele din urmă, decizia le aparține.
Frica de faptul morții
Puțini dintre noi știm cum anume vom muri. Repede și fără dureri, în somn, ca rezultat al unei boli îndelungate – misterul acestui fapt, incapacitatea de a te pregăti pot fi înfricoșătoare. Dacă știm, dacă am fost diagnosticați cu o boală terminală, tot poate fi de temut.
Însă e doar un moment. Un moment prin care aproape toți au trecut sau vor trece. Creștinii pot afirma ceea ce spune Filipeni 3.20-21: „Dar cetățenia noastră este în ceruri, de unde Îl și așteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Cristos. El va schimba trupul stării noastre smerite și-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Și supune toate lucrurile."
Ca să-ți stâmperi frica, poți parcurge următorii pași ca să te pregătești atât tu, cât și cei din jurul tău pentru moarte.
Învingerea fricii de moarte – pași practici
Mulți oameni cred că nu ar trebui să moară pentru că mai au încă multe pentru care să trăiască. Adesea acest lucru înseamnă că au responsabilități și afaceri neterminate, de care nu ar mai avea nimeni grijă dacă ei nu vor mai fi. Însă a avea responsabilități nu te va opri să mori dacă e timpul. Planificarea în avans poate atenua frica.
Dacă ai o afacere sau copii sau alte persoane care depind de tine, gândește-te la îngrijirea lor. Decide cine va prelua rolul tău și fă un plan cu acea persoană. Scrie un testament sau o custodie. Asigură-te că toate actele necesare sunt organizate și ușor de găsit. Repară relațiile rupte înainte să nu mai poți face acest lucru. Însă nu trăi pentru moarte. E o deosebire între a face niște pași rezonabili și a fi obsedat.
Învingerea fricii de moarte – pași fizici
Dacă dorești să se întâmple ceva anume cu tine în caz că ai ajunge incapacitat, exprimă-te acum. E de-a dreptul posibil ca în decursul unei boli sau a unei răniri să pierzi controlul asupra situației și să nu mai fi în stare să-ți faci dorințele cunoscute. Fă-ți un testament de viață. Spune-le celor mai apropiați ai tăi ce anume vrei – sau cel puțin spune-le unde e documentul scris. Alege pe cineva în care ai încredere să fie autorizat să ia decizii pentru tine, dacă ajungi să nu mai poți lua.
Învingerea fricii de moarte – pași spirituali
Cel mai important lucru pe care să ți-l amintești cu privire la moarte este adevărul despre viață. Îți iubești familia și ai grijă de membrii ei, dar Dumnezeu îi iubește și mai mult. Te poți îngrijora cu privire la moștenirea pământească pe care o lași în urmă, dar Dumnezeu e mai preocupat de perspectiva cerească. Toate actele din lume nu vor aduce pacea minții pe care o aduce o singură acțiune: rămânerea.
În iureșul trăirii vieții, e dificil să te gândești că e o stare temporară. 1 Ioan 2.15-17 spune: „Nu iubiți lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubește cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în El. Căci tot ce este în lume: pofta firii pământești, pofta ochilor și lăudăroșia vieții, nu este de la Tatăl, ci din lume. Și lumea și pofta ei trec, dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac." Felul în care ne amintim acest lucru e prin rămânere (1 Ioan 2.24). Faptul că stăm în Cuvântul lui Dumnezeu și că credem ceea ce spune El despre noi și lumea din jurul nostru ne va da perspectiva corectă cu privire la viața aceasta și la cea pe care o vom primi.
Când suntem în stare să menținem perspectiva veșniciei, vom putea împlini ceea ce spune 1 Ioan 3.1-3: „Vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl: să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Și suntem. Lumea nu ne cunoaște, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El. Preaiubiților, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Și ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar știm că, atunci când Se va arăta El, vom fi ca El, pentru că Îl vom vedea așa cum este." Va fi atât de evident că nu aparținem acestei lumi, încât și alții vor vedea. Ne vom însuși în așa fel poziția de copii ai lui Dumnezeu, încât vom anticipa în mod activ ziua în care vom putea fi ca Cristos, pentru că Îl vom vedea așa cum este.
English
Cum pot învinge frica de moarte? Cum îmi pot opri teama de a muri?
