Întrebare
Ce este fundamentalismul?
Răspuns
Cuvântul fundamental poate descrie orice impuls religios care aderă la dogmele lui de bază. Fundamentalismul, în ceea ce privește scopul acestui articol, este o mișcare din cadrul bisericii care se ține de fundamentele credinței creștine. În timpurile moderne, cuvântul fundamentalist e folosit adesea într-un sens peiorativ.
Mișcarea fundamentalistă își are rădăcinile în Princeton Theological Seminary, datorită asocierii ei cu absolvenții acestei instituții. Doi laici înstăriți ai unei biserici le-au dat sarcină la nouăzeci și șapte de conducători de biserici conservatori din toată lumea vestică să scrie 12 volume pe baza dogmelor fundamentale ale credinței creștine. Ulterior, ei au publicat aceste scrieri și le-au distribuit în peste 300.000 de copii gratuite lucrătorilor și altora care erau implicați în conducerea unei biserici. Aceste cărți au fost intitulate The Fundamentals și sunt tipărite și azi ca un set de două volume.
Fundamentalismul a fost oficializat în partea a doua a secolului XIX și la începutul secolului XX de către creștini conservatori – John Nelson Darby, Dwight L. Moody, B.B. Warfield, Billy Sunday și alții – care erau îngrijorați că valorile morale erau erodate de modernism – credința că ființele umane (nu Dumnezeu) creează, îmbunătățesc și remodelează mediul înconjurător, cu ajutorul cunoașterii științifice, a tehnologiei și a experimentării practice. Pe lângă lupta împotriva influenței modernismului, biserica lupta cu mișcarea germană de critică înaltă, care căuta să nege ineranța Scripturii.
Fundamentalismul este clădit pe cinci temelii ale credinței creștine, cu toate că mișcarea înseamnă mult mai mult decât aderarea la aceste dogme:
1) Biblia este adevărată în sens literal. Acestei dogme îi este asociată credința că Biblia este inerantă, adică fără eroare și lipsită de contradicții.
2) Nașterea din fecioară și dumnezeirea lui Cristos. Fundamentaliștii cred că Isus S-a născut din fecioara Maria și a fost conceput de Duhul Sfânt și că a fost și este Fiul lui Dumnezeu, în întregime om și în întregime Dumnezeu.
3) Ispășirea substitutivă a lui Isus Cristos pe cruce. Fundamentalismul ne învață că mântuirea se obține numai prin harul lui Dumnezeu și credința omului în răstignirea lui Cristos pentru păcatele omenirii.
4) Învierea în trup a lui Isus. În a treia zi după răstignirea Lui, Isus a înviat din mormânt și acum stă la dreapta lui Dumnezeu Tatăl.
5) Autenticitatea minunilor săvârșite de Isus așa cum sunt consemnate în Scriptură și a doua venire literală, premilenară a lui Cristos pe pământ.
Alte puncte doctrinare susținute de fundamentaliști sunt că Moise a scris primele cinci cărți ale Bibliei și că Biserica va fi răpită înainte de necazul din zilele sfârșitului. Majoritatea fundamentaliștilor sunt și dispensaționaliști.
Mișcarea fundamentală a îmbrățișat, de asemenea, o anumită militare pentru adevăr și acest lucru a dus la o măsură de luptă internă. Au apărut multe denominații și adunări noi, oamenii părăsindu-și bisericile în numele purității doctrinare. Una dintre caracteristicile definitorii ale fundamentalismului a fost să se considere un apărător al adevărului, de obicei cu excluderea interpretărilor biblice date de alții. În vremea în care a apărut fundamentalismul, lumea adopta liberalismul, modernismul și darwinismul și biserica însăși era invadată de învățători falși. Fundamentalismul a fost o reacție împotriva pierderii învățăturii biblice.
Mișcarea a primit o lovitură puternică în 1925 din partea urmăririi liberale în presă a legendarului proces juridic Scopes. Cu toate că fundamentaliștii au câștigat cazul, au fost batjocoriți în mod public. Ulterior fundamentalismul a început să se divizeze și să se reorienteze. Cel mai proeminent grup și care și-a făcut cel mai auzită vocea a fost Christian Right (Dreapta Creștină, n.tr.). Acest grup de autodenumiți fundamentaliști a fost mai implicat în mișcările politice decât majoritatea celorlalte grupuri religioase. Prin anii '90, grupuri precum Christian Coalition (Coaliția Creștină, n.tr.) și Family Research Council (Consiliul de Cercetare al Familiei, n.tr.) au influențat politica și chestiunile culturale. Astăzi, fundamentaliștii continuă să existe în diferite grupuri evanghelice cum este Southern Baptist Convention (Convenția Baptistă de Sud, n.tr.). Împreună, aceste grupuri afirmă că au peste 30 de milioane de aderenți.
La fel ca toate mișcările, fundamentaliștii au avut parte atât de succes, cât și de eșec. Cel mai mare eșec e posibil să fie că au permis criticilor fundamentalismului să definească ce înseamnă să fii fundamentalist. Drept urmare, mulți oameni din ziua de azi îi consideră pe fundamentaliști extremiști radicali, mânuitori de șerpi, care vor să stabilească o religie de stat și să-i forțeze pe toți să creadă la fel ca ei. Acest lucru e departe de adevăr. Fundamentaliștii caută să păzească adevărul Scripturii și să apere credința creștină, care a fost „dată sfinților o dată pentru totdeauna" (Iuda 1.3).
Biserica de astăzi se luptă într-o cultură postmodernă, seculară și are nevoie de oameni cărora nu le este rușine să proclame Evanghelia lui Cristos. Adevărul nu se schimbă și e nevoie de o aderare la doctrina principiilor fundamentale. Aceste principii sunt temelia solidă pe care stă creștinismul și, așa cum ne-a învățat Isus, casa zidită pe stâncă va rezista în orice furtună (Matei 7.24-25).
English
Ce este fundamentalismul?
