Întrebare
Ce este gelozia evlavioasă?
Răspuns
În 2 Corinteni 11:2, Pavel scrie: "Căci sunt gelos de voi cu o gelozie după voia lui Dumnezeu, pentru că v-am logodit cu un bărbat, ca să vă înfăţişez înaintea lui Hristos ca pe o fecioară curată." În mod normal, ne gândim la gelozie ca fiind o trăsătură negativă sau chiar un păcat, asemănător invidiei (vezi Galateni 5:20). Totuși, gelozia poate fi și o trăsătură dumnezeiască.
Gelozia păcătoasă are la rădăcină lăcomia (Marcu 7:22; Iacov 4:2). A râvni înseamnă a dori cu tărie ceva ce îi aparține altcuiva. Lăcomia este o nemulțumire față de ceea ce ne-a dat Dumnezeu și o fascinație obsesivă față de ceea ce El a dat altcuiva. Atunci când râvnim la ceva ce îi aparține altcuiva, nu putem iubi acea persoană așa cum ar trebui, deoarece o vedem ca pe o concurență. Lăcomia este, de asemenea, o formă de râvnă (Coloseni 3:5).
Cu toate acestea, există momente în care gelozia este potrivită. Dumnezeu este descris ca fiind provocat la gelozie din cauza idolatriei (Exodul 20:4-5). Dumnezeu este gelos atunci când cineva ia ceva care Îi aparține pe bună dreptate și îl păstrează pentru sine sau îl dă altcuiva. Numai Dumnezeu merită închinarea și lauda noastră (Ieremia 10:6-7). Atunci când ne închinăm unor dumnezei falși, comitem o nedreptate gravă, iar gelozia dreaptă a lui Dumnezeu este provocată (2 Împărați 22:17; Psalmul 78:58).
Când Pavel vorbește despre gelozia evlavioasă, el se referă la tipul de gelozie pe care o are Dumnezeu. Corintenii aveau o înclinație de a îmbrățișa erezia și pe învățătorii falși. Ei Îl întâlniseră pe Isus în moduri puternice. El îi umpluse cu Duhul Sfânt și le acordase daruri supranaturale (1 Corinteni 1:7), dar ei încă aveau tendința spre credulitate și necredință. Versetele 3 și 4 explică problema lor în această privință: "Dar mă tem ca, după cum şarpele a amăgit pe Eva cu şiretlicul lui, tot aşa şi gândurile voastre să nu se strice de la curăţia şi credincioşia care este faţă de Hristos. În adevăr, dacă vine cineva să vă propovăduiască un alt Isus, pe care noi nu L-am propovăduit, sau dacă este vorba să primiţi un alt duh pe care nu l-aţi primit, sau o altă evanghelie, pe care n-aţi primit-o, o, cum îl îngăduiţi de bine!"
În 2 Corinteni 11:2, Pavel compară gelozia sa față de Biserica din Corint cu cea a unui mire față de iubita sa. O mireasă și-a promis inima doar soțului ei și, dacă ea s-ar dovedi infidelă, el ar experimenta o gelozie evlavioasă. Pavel a avut o dragoste arzătoare pentru Biserica din Corint pe care a fondat-o. Dar tendința continuă a corintenilor spre eroare îl întrista și se temea că erau seduși spiritual de învățători falși care vorbeau frumos. Pavel i-a mustrat, i-a sfătuit, i-a încurajat și i-a corectat în scrisorile sale, dintre care una s-a pierdut și nu a ajuns la noi (vezi 1 Corinteni 5:9). Și când a primit vestea că ei erau distrași din nou de învățători falși (2 Corinteni 11:5, 13-15), a fost cuprins de gelozia lui Dumnezeu pentru ei.
Putem discerne diferența dintre gelozia egoistă și neevlavioasă și gelozia evlavioasă atunci când identificăm rezultatul dorit. În cazul geloziei egoiste, păcătoase, noi suntem beneficiarii gândurilor noastre pline de poftă. Suntem destinatarii admirației, bogăției sau binecuvântării imaginare. Dar în privința geloziaei evlavioase, Dumnezeu este beneficiarul dorinței noastre. Suntem geloși pentru voia lui Dumnezeu într-o situație. Suntem geloși pentru ca El să fie glorificat. Gelozia evlavioasă ne trezește noaptea pentru a mijloci pentru o persoană iubită pierdută. Gelozia dumnezeiască ne motivează să ne confruntăm cu un frate sau o soră căzută în păcat atunci când nu vrem, pentru a-i salva de vrăjmaș (Iacov 5:20). Gelozia dumnezeiască i-a creat dificultăți și necazuri lui Pavel, deoarece el a refuzat să se oprească din a spune adevărul, chiar și atunci când ascultătorii săi nu voiau să îl asculte (2 Corinteni 5:14). Gelozia dumnezeiască este dragoste în acțiune (1 Corinteni 13:4-7).
English
Ce este gelozia evlavioasă?
