Ce este hinduismul și ce cred hindușii?

Hinduismul este una dintre cele mai vechi religii organizate cunoscute – scrierile sale sacre datează până înapoi în 1400-1500 î.Cr. Este de asemenea una dintre cele mai diverse și complexe religii, având milioane de zei. Hindușii au o varietate vastă de credințe de bază și sunt împărțiți într-o mulțime de secte. Cu toate că este a treia dintre cele mai mari religii ale lumii, hinduismul este predominant în India și în Nepal.

Textele principale ale hinduismului sunt Vedele (considerate cele mai importante), Upanișadele, Mahabharata și Ramayana. Aceste scrieri conțin imnuri, incantații, filosofii, ritualuri, poeme și povestiri, din care hindușii își fundamentează credințele. Alte texte folosite în hinduism includ Brahmanele, Sutrele și Aranyacele.

Deși hinduismul este adesea înțeles ca fiind o religie politeistă, presupunându-se că recunoaște nu mai puțin de 330 de milioane de zei, are de asemenea un „dumnezeu” care este suprem – Brahma. Brahma este o entitate despre care se crede că locuiește în fiecare frântură de realitate și de existență din întregul Univers. Brahma este impersonal și necunoscut și adesea se crede că există în trei forme separate: Brahma – Creatorul; Vishnu – Păstrătorul; Shiva – Distrugătorul. Aceste „fațete” a lui Brahma sunt de asemenea cunoscute prin multe alte încarnări ale fiecăreia. Este greu de rezumat teologia hindusă, devreme ce diversele școli hinduse conțin elemente din aproape toate sistemele teologice. Hinduismul poate fi:

1. Monist – Există un singur lucru; Școala lui Shankara

2. Panteist – Există un singur lucru divin, astfel că Dumnezeu este identic cu lumea; brahmanismul

3. Panenteist – Lumea este parte din Dumnezeu; Școala lui Ramanuja

4. Teist – Un singur Dumnezeu, separat de Creație; hinduismul bhakti.

Observând alte școli, hinduismul poate fi de asemenea ateist, deist sau chiar nihilist. Cu o astfel de diversitate cuprinsă în titlul „hindus”, ne putem întreba ce îi face pe ei hinduși în primul rând? Singura chestiune concretă este dacă un sistem de credințe recunoaște sau nu Vedele ca fiind sacre. Dacă le recunoaște, atunci sistemul este unul hindus. În caz contrar, nu este.

Vedele sunt mai mult decât cărți de teologie. Ele conțin o bogată și colorată „teo-mitologie”, care este o mitologie religioasă, care întrețese în mod deliberat mitul, teologia și istoria, pentru a dobândi o rădăcină religioasă în formă de povestire. Această „teo-mitologie” este atât de adânc înrădăcinată în istoria și în cultura Indiei, încât a respinge Vedele este văzut ca și când te-ai opune Indiei. Prin urmare, un sistem de credințe este respins de hinduism dacă acesta nu îmbrățișează cultura indiană într-o oarecare măsură. Dacă sistemul acceptă cultura indiană și istoria ei teo-mitică, atunci poate fi îmbrățișat ca fiind „hindus”, chiar dacă teologia lui este teistă, nihilistă sau ateistă. Această deschidere înspre contradicție poate fi o adevărată durere de cap pentru vestici, care caută consistență logică și apărare rațională în conceptele lor religioase. Dar, ca să fim corecți, creștinii nu sunt mai logici decât ei atunci când pretind că au credință în Iahve, dar își trăiesc viața ca niște atei practicanți, tăgăduindu-L pe Cristos cu viața lor. În ceea ce-i privește pe hinduși, conflictul este o contradicție logică autentică. În privința creștinilor, conflictul este mai degrabă simplă ipocrizie.

Hinduismul vede umanitatea ca fiind divină. Pentru că Brahma este totul, hinduismul susține că toți sunt de natură divină. Atman, sau sinele, este una cu Brahma. Toată realitatea din afara lui Brahma este considerată o simplă iluzie. Ţelul spiritual al unui hindus este să devină una cu Brahma, încetând astfel să existe în forma sa iluzorie de „sine individual”. Această libertate este numită „moksha”. Până când nu dobândește moksha, hindusul crede că se va reîncarna în mod repetat, ca astfel să lucreze înspre autorealizarea adevărului (adevărul că numai Brahma există, și nimic altceva). Felul în care o persoană se reîncarnează este determinat de karma, care este un principiu cauză-efect guvernat de echilibrul naturii. Ceea ce ai făcut în trecut afectează și corespunde cu ce se va întâmpla în viitor, inclusiv viețile trecute și cele viitoare.

Deși acesta este un rezumat foarte concis al subiectului, se observă ușor că hinduismul este în opoziție cu creștinismul biblic în aproape fiecare aspect al sistemului său de credințe. Creștinismul are un singur Dumnezeu, care este personal și care poate fi cunoscut (Deuteronomul 6.5, 1 Corinteni 8.6); are un singur set de Scripturi; învață că Dumnezeu a creat pământul și tot ceea ce este pe el (Genesa 1.1, Evrei 11.3); crede că omul este creat după chipul lui Dumnezeu și că trăiește o singură dată (Genesa 1.27, Evrei 9.27-28) și învață că mântuirea este numai prin Isus Cristos (Ioan 3.16, 6.44; 14.6, Fapte 4.12). Hinduismul, ca sistem religios, este eronat, pentru că nu-L recunoaște pe Isus ca singurul Dumnezeu-Om și Mântuitor întrupat, singura sursă de mântuire suficientă pentru omenire. English