Întrebare
Care sunt câteva forme moderne de idolatrie?
Răspuns
Toate formele moderne de idolatrie au un singur lucru la bază: sinele. Mulți oameni nu se mai pleacă înaintea idolilor și a chipurilor. În schimb, ne închinăm la altarul dumnezeului sinelui. Acest soi de idolatrie modernă îmbracă diverse forme.
Mai întâi, ne închinăm la altarul materialismului, care ne alimentează nevoia de a ne construi egoul prin dobândirea de mai multe „lucruri". Casele noastre sunt pline cu tot soiul de posesiuni. Construim case din ce în ce mai mari, cu mai multe dulapuri și spații de depozitare, care să găzduiască toate lucrurile pe care le cumpărăm, dintre care mare parte nici nu au fost încă achitate. Majoritatea lucrurilor noastre au „uzură morală planificată" încorporată, făcându-le nefolositoare în foarte scurt timp, astfel că sfârșesc în garaj sau în alte spații de depozitare. Apoi ne grăbim să cumpărăm cel mai nou lucru, piesă de îmbrăcăminte sau dispozitiv, și tot procesul o ia de la capăt. Această dorință nepotolită de lucruri mai multe, mai bune și mai noi nu e altceva decât lăcomie. A zecea poruncă ne spune să nu cădem victime poftirii: „Să nu poftești casa aproapelui tău; să nu poftești nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău." (Exodul 20.17) Dumnezeu știe că nu vom fi niciodată fericiți dacă ne vom lăsa pradă dorințelor noastre materialiste. Materialismul e capcana lui Satan ca să ne țină atenți asupra noastră, nu asupra lui Dumnezeu.
În al doilea rând, ne închinăm la altarul mândriei și al egoului nostru. Aceasta ia de multe ori forma obsesiei pentru cariere și slujbe. Milioane de bărbați – și din ce în ce mai multe femei – petrec 60-80 de ore pe săptămână lucrând. Chiar și în weekenduri și în timpul concediilor laptopurile noastre zbârnâie și mintea noastră se zbuciumă cu gânduri privitoare la cum să ne facem afacerea mai de succes, cum să obținem o anume promovare, cum să obținem următoarea mărire de salariu, cum să încheiem următoarea afacere. Între timp, copiii noștri sunt privați de atenție și dragoste. Ne înșelăm pe noi înșine să credem că facem totul pentru ei, ca să le oferim o viață mai bună. Însă adevărul e că facem aceste lucruri pentru noi înșine, ca să sporim stima de sine, apărând mai de succes în ochii lumii. Aceasta e nebunie. Toată munca noastră și toate realizările noastre nu vor fi de niciun folos după ce murim, și nu ne va fi nici admirația lumii, pentru că aceste lucruri nu au valoare eternă. După cum a spus împăratul Solomon: „Căci este câte un om care a muncit cu înțelepciune, cu pricepere și cu izbândă, și lasă rodul muncii lui unui om care nu s-a ostenit deloc cu ea. Și aceasta este o deșertăciune și un mare rău. Căci, drept vorbind, ce folos are omul din toată munca lui și din toată străduința inimii lui, cu care se trudește sub soare? Toate zilele lui sunt pline de durere, și truda lui nu este decât necaz: nici măcar noaptea n-are odihnă inima lui. Și aceasta este o deșertăciune." (Eclesiastul 2.21-23)
În al treilea rând, idolatrizăm omenirea – și, prin extensie, pe noi înșine – prin naturalism și puterea științei. Acest lucru ne dă iluzia că suntem stăpânii lumii noastre și ne crește stima de sine până la proporții dumnezeiești. Respingem Cuvântul lui Dumnezeu și felu în care descrie că a creat cerurile și pământul și acceptăm nonsensul evoluției și al naturalismului. Acceptăm zeitatea ecologismului și ne înșelăm pe noi înșine să credem că putem păstra pământul un timp indefinit, când Dumnezeu a declarat că pământul are o durată de viață limitată și va dura numai până la sfârșitul veacului. Atunci El va nimici tot ceea ce a făcut și va crea un cer nou și un pământ nou. „Ziua Domnului însă va veni ca un hoț. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cerești se vor topi de mare căldură și pământul, cu tot ce este pe el, va arde. Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiți voi, printr-o purtare sfântă și evlavioasă, așteptând și grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri și trupurile cerești se vor topi de căldura focului? Dar noi, după făgăduința Lui, așteptăm ceruri noi și un pământ nou, în care va locui neprihănirea." (2 Petru 3.10-13) Așa cum afirmă atât de clar acest pasaj, nu trebuie să fim atenți să ne închinăm mediului înconjurător, ci să fim atenți să trăim o viață sfântă, așteptând cu nerăbdare întoarcerea Domnului și Mântuitorului nostru. Numai El merită închinarea.
În cele din urmă, și probabil că cel mai distructiv e că ne închinăm la altarul măririi de sine sau a împlinirii sinelui, cu costul excluderii tuturor celorlalți, a nevoilor și a dorințelor lor. Acest lucru se manifestă prin dedarea la alcool, droguri și mâncare. Țările afluente au acces nelimitat la alcool, droguri (folosirea drogurilor care se eliberează pe bază de prescripție medicală e foarte răspândită, chiar în rândul copiilor) și mâncare. Acest lucru duce la obezitate, diabet și alte probleme. Autocontrolul de care avem atât de multă nevoie e dat la o parte de dorința nestâmpărată de a mânca, a bea și a consuma droguri tot mai mult. Ne împotrivim oricărui efort de a ne curma apetitul și suntem hotărâți să ne facem pe noi înșine dumnezeul vieții noastre. Acest sistem de gândire își are originea în Grădina Edenului, unde Satan a ispitit-o pe Eva să mănânce din pom cu cuvintele „veți fi ca Dumnezeu" (Genesa 3.5). De atunci, aceasta a fost dorința omului – să fie Dumnezeu. Această închinare la sine stă la baza întregii idolatrii moderne.
Întreaga idolatrizare a sinelui are la bază cele trei pofte despre care citim în 1 Ioan 2.16: „Căci tot ce este în lume: pofta firii pământești, pofta ochilor și lăudăroșia vieții, nu este de la Tatăl, ci din lume." Dacă e să scăpăm de idolatria modernă, trebuie să recunoaștem că e de proporții epidemice și să o respingem în toate formele ei. Nu vine de la Dumnezeu, ci de la Satan. Minciuna că dragostea de sine va aduce împlinire e aceeași pe care Satan o spune de când i-a mințit pentru prima dată pe Adam și pe Eva. Din păcate, încă o credem. Şi mai trist e că unele biserici o răspândesc prin predicarea evangheliei sănătății, a bunăstării și a prosperității, care e clădită pe idolul stimei de sine. Însă nu vom găsi niciodată fericirea când ne concentrăm pe noi înșine. Inima și mintea noastră trebuie să fie concentrate asupra lui Dumnezeu și a altora. De aceea, când a fost întrebat care e cea mai mare dintre porunci, Domnul Isus a răspuns: „Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău." (Matei 22.37) Când Îl iubim pe Dumnezeu și îi iubim pe semeni cu tot ceea ce este în noi, nu va mai fi loc în inima noastră pentru idolatrie.
English
Care sunt câteva forme moderne de idolatrie?
