Întrebare
Dacă sunt mântuit și toate păcatele mele sunt iertate, de ce să nu continui să păcătuiesc?
Răspuns
Apostolul Pavel a răspuns la o întrebare similară în Romani 6:1-2: „Ce vom zice dar? Să păcătuim mereu, ca să se înmulțească harul? Nicidecum! Noi, care am murit față de păcat, cum să mai trăim în păcat?” Ideea că o persoană poate să creadă în Isus în vederea mântuirii, iar mai apoi să continue să trăiască așa cum a făcut înainte, este absolut străină de Biblie. Credincioșii în Hristos sunt făpturi noi (2 Corinteni 5:17). Duhul Sfânt ne transformă din persoane care produc fapte ale firii (Galateni 5:19-21) în persoane care produc roada Duhului (Galateni 5:22-23). Viața creștină este o viață transformată, creștinul fiind o persoană transformată.
Deosebirea dintre creștinism și toate celelalte religii este că acesta se bazează pe ceea ce Dumnezeu a făcut pentru noi prin Isus Hristos – realizare divină. Oricare altă religie a lumii se bazează pe ceea ce trebuie să facem noi pentru a câștiga favoarea și iertarea lui Dumnezeu – realizare umană. Oricare altă religie ne învață că trebuie să facem anumite lucruri și să încetăm să facem altele pentru a câștiga dragostea și mila lui Dumnezeu. Creștinismul, credința în Hristos, ne învață să facem anumite lucruri și să încetăm să facem altele datorită a ceea ce Hristos a făcut pentru noi.
Cum poate cineva, după ce a fost salvat de pedeapsa păcatului, de veșnicia în iad, să se întoarcă la același stil de viață care l-a dus înainte înspre iad? Cum poate cineva, după ce a fost curățat de mizeria păcatului, să-și dorească să se întoarcă la aceeași depravare? Cum poate cineva, după ce știe ce a făcut Isus pentru el, să continue să trăiască ca și cum El nu ar fi important? Cum poate cineva, conștientizând cât a suferit Hristos pentru păcatele sale, să continue să păcătuiască ca și cum suferința Sa ar fi fost inutilă?
Romani 6:11-15 declară: „Tot așa și voi înșivă socotiți-vă morți față de păcat și vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru. Deci, păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor și să nu mai ascultați de poftele lui. Să nu mai dați în stăpânirea păcatului mădularele voastre, ca niște unelte ale nelegiuirii; ci dați-vă pe voi înșivă lui Dumnezeu, ca vii, din morți cum erați; și dați lui Dumnezeu mădularele voastre, ca pe niște unelte ale neprihănirii. Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteți sub Lege, ci sub har. Ce urmează de aici? Să păcătuim pentru că nu mai suntem sub Lege, ci sub har? Nicidecum.”
Pentru cei care sunt cu adevărat mântuiți, deci, continuarea trăirii în păcat nu este o opțiune. Convertirea noastră a rezultat într-o făptură complet nouă și duce la dorința de a nu a mai trăi în păcat. Da, încă mai păcătuim, însă în loc să ne bălăcim în păcat, așa cum am făcut cândva, acum îl urâm și ne dorim să fim scăpați de păcat. Ideea de a „profita” de jertfa lui Hristos pentru noi pentru a continua să trăim în chip păcătos este de neconceput. Dacă o persoană se consideră creștină și încă dorește să trăiască viața veche, păcătoasă, are motive să se îndoiască de mântuirea sa. „Pe voi înșivă încercați-vă dacă sunteți în credință. Pe voi înșivă încercați-vă. Nu recunoașteți voi că Isus Hristos este în voi? Afară numai dacă sunteți lepădați” (2 Corinteni 13:5).
English
Dacă sunt mântuit și toate păcatele mele sunt iertate, de ce să nu continui să păcătuiesc?
