Întrebare
Credincioșii merg imediat în cer atunci când mor?
Răspuns
Da, credincioșii în Isus Hristos merg imediat în cer atunci când mor. Prin "cer" înțelegem un loc real de alinare și binecuvântare, unde locuiește Dumnezeu. Desigur, trupurile credincioșilor rămân pe pământ, așteptând învierea, dar sufletele/duhurile lor merg să fie cu Domnul (vezi 2 Corinteni 5:8).
Învățătura biblică conform căreia credincioșii merg imediat în cer atunci când mor diferă de ceea ce ne învață unele grupuri. Potrivit Watchtower Bible and Tract Society, martorii lui Iehova credincioși care mor rămân într-o stare inconștientă de "somn sufletesc" până la înviere. La înviere, Iehova își "amintește" de ei și sunt readuși la viață. Doctrina somnului sufletesc face parte și din învățătura adventiștilor de ziua a șaptea. Biserica Romano-Catolică ne învață că toți credincioșii, catolici și necatolici, care mor intră într-un loc de pedeapsă, purgatoriul, pentru a ispăși păcatele neacoperite de moartea sacrificială a lui Isus pe cruce. Odată ce aceste păcate au fost suficient pedepsite, credincioșii, acum purificați, pot intra în paradis. Susținătorii ambelor puncte de vedere aduc argumente aparent bune în favoarea convingerilor lor, dar nici doctrina somnului sufletesc, nici învățătura despre purgatoriu nu sunt biblice.
În timp ce Domnul nostru Isus suferea pe cruce, un alt prizonier condamnat a cerut iertare. Răspunsul Domnului nostru la cererea tâlharului pocăit infirmă atât doctrina somnului sufletesc, cât și credința în purgatoriu:
Unul din tâlharii răstigniți Îl batjocorea și zicea: „Nu ești Tu Hristosul? Mântuiește-Te pe Tine însuți și mântuiește-ne și pe noi!” Dar celălalt l-a înfruntat și i-a zis: „Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care ești sub aceeași osândă? Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre; dar Omul acesta n-a făcut niciun rău.” Şi a zis lui Isus: „Doamne, adu-Ţi aminte de mine, când vei veni în Împărăția Ta!” Isus a răspuns: „Adevărat îți spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.” (Luca 23:39-43).
Isus nu a spus: "După o perioadă determinată de mizerie și suferință, vei fi cu mine în paradis"; Nu a spus nici: "După o perioadă prelungită de stupoare inconștientă, îți vei recăpăta sensibilitatea și vei fi cu Mine în paradis." Conform promisiunii lui Isus, tâlharul pocăit se va alătura Mântuitorului său în paradis chiar în acea zi.
Așadar, noi întotdeauna suntem plini de încredere; căci știm că, dacă suntem acasă în trup, pribegim departe de Domnul – pentru că umblăm prin credință, nu prin vedere. – Da, suntem plini de încredere, și ne place mult mai mult să părăsim trupul acesta, ca să fim acasă, la Domnul. (2 Corinteni 5:6-8).
Aici, apostolul Pavel nu a spus că a fi departe de trup înseamnă a înceta să mai fii conștient până la înviere. Și nici nu a spus că a fi scos din trup înseamnă a fi acasă în purgatoriu.
În povestirea lui Isus despre omul bogat și Lazăr, cerșetorul a murit, "și a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam" (Luca 16:22). Se pare că acesta a fost un eveniment imediat, fără nicio perioadă de timp între moartea lui Lazăr și ridicarea sa de către îngeri. În vedenia lui Ioan despre cer, el vede "sub altar sufletele celor care au fost uciși din cauza cuvântului lui Dumnezeu și a mărturiei pe care o ținuseră" (Apocalipsa 6:9). În timp ce acești credincioși din cer așteaptă răzbunarea și învierea trupului lor, ei conversează cu Domnul. Se pare că, de îndată ce au fost martirizați, au ajuns în cer.
La moartea unui credincios, duhul său neînsuflețit intră imediat în prezența plină de bucurie a Domnului nostru Isus. La răpire, duhul sfântului se alătură trupului său înviat - un trup glorificat rezistent la ravagiile îmbătrânirii, bolii, suferinței și morții (1 Corinteni 15:42-53). La sfârșitul domniei milenare a lui Isus, cerul așa cum este el dispare, iar Dumnezeu descoperă Noul Ierusalim, casa noastră veșnică (Apocalipsa 21:1-4). Trupurile noastre muritoare actuale nu sunt potrivite pentru eternitate, dar noile noastre trupuri nu se vor îmbolnăvi, nu vor îmbătrâni și nu vor muri niciodată. Vom trăi glorios cu El în trupuri perfecte de-a lungul veacurilor nesfârșite ale eternității.
Cu acest scop în minte, apostolul Pavel a izbucnit într-o apostrofă plin de bucurie: "«Unde îți este biruința, moarte? Unde îți este boldul, moarte?» Boldul morții este păcatul; și puterea păcatului este Legea. Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruința prin Domnul nostru Isus Hristos!" (1 Corinteni 15:55-57).
English
Credincioșii merg imediat în cer atunci când mor?
