Întrebare
Cum pot fi credincioșii în lume, dar fără să fie ai lumii?
Răspuns
Când citim despre „lume” în Noul Testament, întâlnim cuvântul grecesc cosmos. Cosmos cel mai adesea se referă la planeta locuită și la oameni care trăiesc pe pământ, care funcționează separat de Dumnezeu. Satan e domnitorul acestui „cosmos” (Ioan 12.31, 16.11, 1 Ioan 5.19). Prin simpla definiție că cuvântul lume se referă la un sistem lumesc condus de Satan, putem mai ușor evalua afirmațiile făcute de Cristos că credincioșii nu-i mai aparțin lumii – nu mai suntem stăpâniți de păcat, nici nu mai suntem ținuți robi de principiile lumii. Mai mult, suntem schimbați după chipul lui Cristos, ceea ce face ca interesul nostru pentru lucrurile acestei lumi să fie din ce în ce mai mic pe măsură ce ne maturizăm în Cristos.
Cei credincioși lui Isus Cristos sunt pur și simplu în lume – prezenți fizic –, dar nu îi aparțin, nici nu îi împărtășesc valorile (Ioan 17.14-15). Ca și credincioși, trebuie să fim separați de lume. Acesta e înțelesul faptului de a fi sfânt și de a trăi o viață sfântă, în neprihănire – a fi pus deoparte. Nu trebuie să ne implicăm în activitățile păcătoase pe care le promovează lumea, nici nu trebuie să adoptăm mintea coruptă, anostă pe care o creează lumea. În schimb, trebuie să ne conformăm noi înșine și mintea nostră celei a lui Cristos (Romani 12.1-2). Aceasta e o activitate și o dedicare zilnică.
De asemenea, trebuie să înțelegem că e necesar să fim în lume, dar să nu-i aparținem, dacă e să fim lumini pentru cei aflați în întuneric spiritual. Trebuie să trăim în așa fel încât cei care nu au credința să vadă faptele noastre bune și maniera de trăire și să știe că e ceva „diferit” cu noi. Creștinii care depun toate eforturile de a trăi, de a gândi și de a acționa ca aceia care nu-L cunosc pe Cristos Îi fac un mare deserviciu. Chiar și păgânii știu că „îi veți cunoaște după roadele lor” (Matei 7.16) și, în calitate de creștini, trebuie să manifestăm roada Duhului care este în noi.
A fi „în” lume înseamnă și că ne putem bucura de lucrurile din ea, cum este creația minunată pe care ne-a dat-o Dumnezeu, dar nu trebuie să ne afundăm în ceea ce prețuiește lumea, nici să urmărim plăcerile lumești. Chemarea vieții noastre nu mai este plăcerea, cum a fost odată, ci închinarea înaintea lui Dumnezeu.
English
Cum pot fi credincioșii în lume, dar fără să fie ai lumii?
