Întrebare
Ce e închinarea adevărată?
Răspuns
Apostolul Pavel descrie perfect închinarea adevărată în Romani 12.1-2: „Vă îndemn dar, fraților, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută și desăvârșită."
Acest pasaj conține toate elementele închinării adevărate Mai întâi e motivația pentru închinare: „îndurarea lui Dumnezeu". Îndurarea lui Dumnezeu înseamnă tot ceea ce ne-a dat fără să merităm: dragostea veșnică, harul etern, Duhul Sfânt, pacea neîntreruptă, bucuria veșnică, credința salvatoare, mângâierea, înțelepciunea, împăcarea, îndreptățirea, sfințirea, libertatea, mijlocirea și multe altele. Cunoașterea și înțelegerea acestor daruri incredibile ne motivează să aducem laudă și mulțumire – cu alte cuvinte, închinare!
În pasaj e, de asemenea, o descriere a felului în care să ne închinăm: „aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă". Aducerea trupului nostru înseamnă să ne dăm cu totul lui Dumnezeu. Referirea făcută aici la trupul nostru înseamnă că toate facultățile noastre omenești, tot omenescul din noi – inima noastră, mintea, mâinile, gândurile, atitudinile – trebuie aduse înaintea lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, trebuie să cedăm controlul asupra acestor lucruri și să le încredințăm Lui, la fel cum o jertfă în sensul literal era dăruită în întregime lui Dumnezeu pe altar. Însă cum? Din nou, pasajul arată clar: „prin înnoirea minții voastre". Ne înnoim mintea zilnic curățând-o de „înțelepciunea" lumească și înlocuind-o cu adevărata înțelepciune, care vine de la Dumnezeu. Ne închinăm Lui cu mintea înnoită și curățită, nu cu emoțiile noastre. Emoțiile sunt un lucru minunat, însă dacă nu sunt modelate de o minte saturată de Adevăr, pot fi forțe distructive, scăpate de sub control. Încotro se îndreaptă mintea, într-acolo va urma și voința și la fel și emoțiile. 1 Corinteni 2.16 ne spune să avem „gândul lui Cristos", nu emoțiile lui Cristos.
Există un singur mod prin care ne putem înnoi mintea, și anume prin Cuvântul lui Dumnezeu. E adevărul, cunoașterea Cuvântului lui Dumnezeu, adică cunoașterea îndurării lui Dumnezeu, și am ajuns de unde am plecat. Să cunoaștem adevărul, să credem adevărul, să menținem convingerile cu privire la adevăr și să iubim adevărul va avea ca rezultat în mod natural închinarea spirituală adevărată. E convingere urmată de afecțiune, afecțiune care e un răspuns la adevăr, nu la un stimul extern, cum e inclusiv muzica. Muzica de acest fel nu are nimic de-a face cu închinarea. Muzica nu poate produce închinare, cu toate că, în mod sigur, poate produce emoții. Muzica nu stă la originea închinării, însă poate fi o expresie a ei. Nu aștepta de la muzică să-ți inducă închinarea; consider-o o simplă exprimare a ceea ce e indus de o inimă care e fascinată de îndurarea lui Dumnezeu și e ascultătoare de poruncile Lui.
Închinarea adevărată e închinarea centrată în Dumnezeu. Oamenii tind să fie prinși de locul în care ar trebui să se închine, de muzica pe care ar trebui să o cânte în închinare și de felul în care arată închinarea lor în fața altor oameni. Să te concentrezi pe aceste aspecte înseamnă să ratezi cu totul ideea. Isus ne spune că închinătorii adevărați se vor închina lui Dumnezeu în duh și în adevăr (Ioan 4.24). Aceasta înseamnă că ne închinăm din inimă și în felul gândit de Dumnezeu. Închinarea poate include rugăciune, citirea Cuvântului lui Dumnezeu cu o inimă deschisă, cântare, participarea la Masa Domnului și slujirea altora. Nu e limitată la un singur act, ci e făcută în mod corespunzător atunci când inima și atitudinea unei persoane sunt acolo unde trebuie să fie.
De asemenea, e important să știm că închinarea e rezervată numai pentru Dumnezeu. Numai El e vrednic, și niciun alt slujitor al Său (Apocalipsa 19.10). Nu trebuie să ne închinăm sfinților, prorocilor, statuilor, îngerilor, dumnezeilor falși sau Mariei, mama Domnului Isus. De asemenea, nu trebuie să ne închinăm așteptând ceva în schimb, cum ar fi o vindecare miraculoasă. Închinarea e adusă pentru Dumnezeu – pentru că o merită – și numai pentru plăcerea Lui. Închinarea poate fi laudă publică la adresa lui Dumnezeu (Psalmul 22.22, 35.18), în cadrul unei congregații, unde putem putem proclama prin rugăciune și laudă adorarea și mulțumirea noastră la adresa Lui și ce a făcut El pentru noi. Închinarea adevărată e simțită în interior și apoi e exprimată prin acțiunile noastre. „Închinarea" din obligație nu e plăcută lui Dumnezeu și e cu totul degeaba. El poate vedea toată ipocrizia și o urăște. El demonstrează acest lucru în Amos 5.21-24, când vorbește despre judecata care urma să vină. Un alt exemplu e istoria lui Cain și Abel, primii fii ai lui Adam și Eva. Amândoi au adus daruri ca jertfă Domnului, însă Dumnezeu a fost mulțumit doar de darul lui Abel. Cain a adus darul de obligație; Abel a adus cei mai buni miei din turma Lui. El a adus din credință și admirație la adresa lui Dumnezeu.
Închinarea adevărată nu e limitată la ceea ce facem în biserică sau în lauda în public (cu toate că aceste lucruri sunt bune și în Biblie ni se spune să le facem). Închinarea adevărată înseamnă să-L recunoaștem pe Dumnezeu și puterea și gloria Lui în tot ceea ce facem. Cea mai înaltă formă de laudă și de închinare e ascultarea de El și de Cuvântul Lui. Ca să facem acest lucru, trebuie să Îl cunoaștem pe Dumnezeu; nu putem fi în ignoranță cu privire la El (Fapte 17.23). Închinarea înseamnă să-L glorificăm să-L înălțăm pe Dumnezeu – să ne arătăm loialitatea și admirația față de Tatăl nostru.
English
Ce e închinarea adevărată?
