Întrebare
De ce închinarea la idoli e o tentație atât de puternică?
Răspuns
La urma urmei, răspunsul la această întrebare este „păcatul”. Natura păcătoasă a omului este cea care ne face să ne închinăm la idoli moderni, dintre care toți reprezintă, în realitate, forme de închinare înaintea sinelui. Tentația de a ne închina nouă înșine în diverse moduri e într-adevăr o ispită puternică. În realitate e atât de puternică, încât numai cei care Îi aparțin lui Cristos și au Duhul Sfânt în ei pot spera în vreun fel să reziste ispitei idolatriei moderne. Chiar și atunci, împotrivirea față de închinarea la idoli este o bătălie care e parte din viața creștină pe tot parcursul ei (Efeseni 6.11, 1 Timotei 6.12, 2 Timotei 2.3).
Când auzim cuvântul idol, adesea ne gândim la statui și obiecte care amintesc de cele la care se închinau păgânii în culturile antice. Însă idolii secolului XXI adesea nu se aseamănă deloc cu artefactele folosite cu mii de ani în urmă. În ziua de azi, mulți au înlocuit „vițelul de aur” cu o urmărire nepotolită a banilor sau a prestigiului sau a „succesului” în ochii lumii. Unii aleargă după a fi apreciați de alții, aceasta fiind ținta lor supremă. Unii caută confortul și mii de alte scopuri urmărite cu pasiune, și totuși lipsite de conținut. Din păcate, societățile noastre îi admiră adesea pe cei care slujesc astfel de idoli. Însă, în final, nu contează ce plăceri goale urmărim sau ce idol sau cărui dumnezeu fals ne închinăm; rezultatul este același – despărțirea de singurul Dumnezeu adevărat.
Înțelegerea idolilor contemporani ne poate ajuta să înțelegem de ce se dovedesc a fi o tentație atât de mare. Un idol poate fi orice lucru pe care îl punem înaintea lui Dumnezeu în viața noastră, orice lucru care ia locul Lui în inima noastră, cum sunt posesiunile, carierele, relațiile, hobby-urile, sporturile, distracția, scopurile, lăcomia, dependențele de alcool/droguri/jocuri de noroc/pornografie etc. Unele lucruri pe care le idolatrizăm sunt în mod evident păcătoase. Dar multe dintre ele pot fi foarte bune, cum ar fi relațiile sau carierele. Totuși, Scriptura ne spune că orice facem, trebuie „să [facem] totul pentru slava lui Dumnezeu” (1 Corinteni 10.31) și că trebuie să Îi slujim numai lui Dumnezeu (Deuteronomul 6.13, Luca 16.13). Din păcate, Dumnezeu e adesea înlăturat din cale în zelul nostru de a ne îndeletnici cu idolii noștri. Ceea ce e și mai rău e că timpul semnificativ de mult pe care îl petrecem adesea în aceste alergări idolatre ne lasă aproape fără niciun timp pe care să-l petrecem cu Domnul.
De asemenea, uneori ne întoarcem spre idoli căutând alinare pentru greutățile vieții și tumultul prezent în lume. Comportamentele adictive cum sunt consumul de droguri sau de alcool sau chiar lucruri cum sunt cititul sau privitul la televizor în mod excesiv pot fi folosite ca mijloc temporar de „evadare” dintr-o situație dificilă sau din rigorile vieții de zi cu zi. Însă psalmistul ne spune că cei care își pun încrederea în acest comportament vor deveni, în esență, nefolositori din punct de vedere spiritual (Psalmul 115.8). Trebuie să ne punem încrederea în Domnul, care „[ne] va păzi de orice rău” (Psalmul 121.7) și care a promis că, atunci când ne încredem în El, va purta de grijă de toate nevoile noastre. Trebuie. De asemenea, să ne amintim cuvintele lui Pavel, care ne învață să nu ne îngrijorăm cu privire la nimic, ci, în schimb, să ne rugăm pentru toate lucrurile, astfel ca pacea lui Dumnezeu care întrece orice pricepere, să ne poată păzi inima și mintea (Filipeni 4.6-7).
Mai este o formă de idolatrie larg răspândită în ziua de azi. Creșterea ei e încurajată de culturi care continuă să se îndepărteze de învățătura biblică sănătoasă, așa cum ne-a avertizat apostolul Pavel: „Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învățătura sănătoasă.” (2 Timotei 4.3) În aceste vremuri pluraliste, liberale, multe culturi L-au redefinit, într-o mare măsură, pe Dumnezeu. L-am abandonat pe Dumnezeul care ne este revelat în Scriptură și L-am transformat astfel încât să Se potrivească înclinațiilor și dorințelor noastre – un dumnezeu „mai drăguț și mai blând”, care e într-o infinită măsură mai tolerant decât Cel revelat în Scriptură. Unul care cere mai puțin de la noi și judecă mai puțin și care va tolera multe stiluri de trăire, fără să pună vină pe umerii nimănui. Pe măsură ce idolatria aceasta e propagată de bisericile din jurul lumii, multe congregații cred că se închină singurului Dumnezeu adevărat. Însă acești dumnezei reconfigurați sunt creația omului și a te închina lor înseamnă a te închina la idoli. A te închina unui dumnezeu făurit de tine e un lucru tentant mai ales pentru cei ale căror obiceiuri și stiluri de viață și impulsuri și dorințe nu sunt în armonie cu Scriptura.
Lucrurile acestei lumi nu vor satisface niciodată cu adevărat inima omenească. Nu au avut menirea aceasta niciodată. Lucrurile păcătoase ne înșală și în cele din urmă duc numai la moarte (Romani 6.23). Lucrurile bune ale acestei lumi sunt daruri din partea lui Dumnezeu, care sunt pentru a ne bucura de ele cu inimă mulțumitoare, în supunere față de El și pentru gloria Lui. Însă atunci când darul Îl înlocuiește pe Dătător sau când ceea ce e creat Îl înlocuiește pe Creator în viața voastră, am căzut în idolatrie. Și niciun idol nu poate da rost sau valoare vieții noastre și nici nu ne poate da speranță veșnică. Așa cum ne transmite Solomon atât de frumos în cartea Eclesiastul, în afara unei relații drepte cu Dumnezeu, viața e fără sens. Am fost creați după chipul lui Dumnezeu (Genesa 1.27) și menirea noastră e să ne închinăm și să-L glorificăm pe El, singurul vrednic de închinarea noastră. Dumnezeu a pus „veșnicia în inima omului” (Eclesiastul 3.11) și relația cu Isus Cristos e singura cale de împlinire a acestei tânjiri după viața veșnică. Toate alergările noastre idolatre ne vor lăsa goi pe dinăuntru, neîmpliniți și, în cele din urmă, pe calea largă pe care merge majoritatea oamenilor, cea care duce la distrugere (Matei 7.13).
English
De ce închinarea la idoli e o tentație atât de puternică?
