Întrebare
Cum pot ști cu siguranță că mânia mea e o indignare dreaptă?
Răspuns
Putem ști cu siguranță că mânia noastră sau indignarea e dreaptă atunci când e direcționată spre ceea ce Îl mânie Însuși pe Dumnezeu. Mânia și indignarea dreaptă sunt exprimate legitim atunci când suntem confruntați cu păcatul. Exemple bune ar fi mânia față de abuzul copiilor, pornografie, rasism, activitate homosexuală, avort și altele asemenea.
Apostolul Pavel le dă avertizări clare celor care Îl mânie pe Dumnezeu: „Și faptele firii pământești sunt cunoscute și sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăția, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînțelegerile, dezbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, bețiile, îmbuibările și alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu.” (Galateni 5.19-21) Isus a exprimat mânie dreaptă față de păcatele oamenilor (Marcu 3.1-5, Matei 21.12-13, Luca 19.41-44). Dar mânia Lui a fost îndreptată spre comportamentele păcătoase și nedreptatea fățișă.
Totuși, suntem învățați și să fim atenți în mânia noastră, ca să nu păcătuim. „«Mâniați-vă și nu păcătuiți.» Să n-apună soarele peste mânia voastră și să nu dați prilej diavolului.” (Efeseni 4.26-27) Trebuie să verificăm care este atitudinea noastră, cât și motivul pentru care ne mâniem pe alții. Pavel ne dă un sfat sănătos pentru o abordare potrivită: „Preaiubiților, nu vă răzbunați singuri, ci lăsați să se răzbune mânia lui Dumnezeu, căci este scris: «Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti», zice Domnul. Dimpotrivă, «dacă îi este foame vrăjmașului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci, dacă vei face astfel, vei grămădi cărbuni aprinși pe capul lui.» Nu te lăsa biruit de rău, ci biruiește răul prin bine.” (Romani 12.19-21)
Și Iacov ne dă instrucțiuni de folos când vine vorba despre indignarea dreaptă: „Știți bine lucrul acesta, preaiubiții mei frați! Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie, căci mânia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu.” (Iacov 1.19-20) Apostolul Petru repetă acest sfat, mai ales pentru dățile în care ne confruntăm cu cei împotrivitori față de Dumnezeu și lucrurile lui Dumnezeu: „Chiar dacă aveți de suferit pentru neprihănire, ferice de voi! «N-aveți nicio teamă de ei și nu vă tulburați! Ci sfințiți în inimile voastre pe Cristos ca Domn.» Fiți totdeauna gata să răspundeți oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi, dar cu blândețe și teamă, având un cuget curat, pentru ca cei ce bârfesc purtarea voastră bună în Cristos să rămână de rușine tocmai în lucrurile în care vă vorbesc de rău. Căci este mai bine, dacă aşa este voia lui Dumnezeu, să suferiți pentru că faceți binele decât pentru că faceți răul!” (1 Petru 3.14-17)
Credincioșii își pot, de asemenea, canaliza mânia înspre acțiuni constructive, implicându-se în cadrul organizațiilor creștine care combat influența răului în societate. Cheia este că, dacă indignarea noastră are ca rezultat aducerea altora într-o relație de iubire și restauratoare cu Dumnezeu, atunci este o indignare dreaptă.
English
Cum pot ști cu siguranță că mânia mea e o indignare dreaptă?
