Întrebare
Ce spune Biblia despre îndrăgostire?
Răspuns
A te „îndrăgosti” înseamnă să fii fermecat de cineva sau să începi să simți dragoste pentru acea persoană. Îndrăgostirea e un termen care descrie starea emoțională a cuiva atunci când simțămintele de fericire cauzate de ceea ce se presupune a fi dragoste încep să pună stăpânire pe suflet. Biblia nu vorbește despre îndrăgostire, dar are multe de spus despre dragoste.
Biblia prezintă dragostea ca fiind nu o emoție, ci un act al voinței. Alegem să iubim; adică ne dedicăm acestui act pentru interesul suprem al unei alte persoane. Ideea de „îndrăgostire” se bazează pe emoții calde și (mai mult ca sigur) pe un nivel crescut de hormoni. Conceptul biblic cu privire la dragoste este că aceasta poate exista separat de simțăminte; nu e nevoie de hormoni pentru a asculta porunca „să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți” (Iacov 2.8).
Bineînțeles că emoțiile plăcute însoțesc adesea dragostea și avem în mod natural simțăminte calde față de cineva de care suntem atrași. Și desigur că e un lucru bun și potrivit să ai simțăminte pozitive și nivel crescut de hormoni când te afli în compania soțului/a soției tale. Însă dacă atât e tot ceea ce înseamnă să fii „îndrăgostit”, avem o problemă. Ce se întâmplă când sentimentele scad? Dar când hormonii nu mai clocotesc? Ne-am „dezîndrăgostit”?
Nu trebuie niciodată să considerăm că dragostea depinde de simțăminte sau adecvare sau atracție romantică. Conceptul „îndrăgostirii” pune un accent prea mare pe starea emoțională a celor implicați, aproape ca și când dragostea este un accident. „Nu pot evita să mă îndrăgostesc de tine” sună bine ca vers de cântec, dar în viața reală, suntem responsabili să ne controlăm emoțiile. Multe căsnicii au luat sfârșit (și multe au început nebunește) pentru că cineva „s-a îndrăgostit” de persoana nepotrivită. Dumnezeu urăște divorțul (Maleahi 2.16), indiferent cât de tare s-a „îndrăgostit” cineva de un alt bărbat sau o altă femeie.
Dragostea nu e o stare peste care dăm, ci este un angajament pe care îl cultivăm. Parte a problemei cu ideea de „îndrăgostire” este faptul că lumea sucește ceea ce înseamnă dragostea. Adesea ar fi mai potrivit să spui că cei care „se îndrăgostesc” de fapt „sunt prinși de poftă” sau de „pasiune nebună” sau „cad în codependență”. Dragostea este „calea nespus mai bună” (1 Corinteni 12.31). „Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate” (1 Corinteni 13.4), și nu „ne trezim” că avem răbdare și bunătate. Cu cât creștem mai mult în dragoste, cu atât vom ajunge să dăruim mai mult și să ne concentrăm asupra altora (vezi Ioan 3.16 și 1 Ioan 4.10).
„Îndrăgostirea” e un termen plăcut și evocă sentimente plăcute legate de intrarea într-o relație romantică ideală. Astfel de simțăminte sunt bune în sine și e posibil că cei care se îndrăgostesc chiar au găsit o potrivire perfectă. Însă trebuie să ne aducem aminte întotdeauna că dragostea e mai mult decât implicare emoțională bazată pe atracție fizică. Cei care se „îndrăgostesc” sunt orbi față de realitatea situației lor și pot confunda cu ușurință intensitatea emoțiilor lor cu dragostea autentică. Mireasa din Cântarea Cântărilor vorbește despre rămânerea dragostei adevărate, în timp ce își îndeamnă soțul: „Pune-mă ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe brațul tău.” (Cântarea Cântărilor 8.6). Cu alte cuvinte: „Făgăduiește-mi toate emoțiile tale (inima ta) și toată puterea ta (brațul tău).”
English
Ce spune Biblia despre îndrăgostire?
