Întrebare
Cum ar trebui creștinul să privească ingineria genetică?
Răspuns
Pentru că ingineria genetică a fost necunoscută în perioada în care Biblia a fost scrisă, este dificil să stabilim referințe definitorii numai pe acest subiect. Ca să identificăm punctul de vedere creștin cu privire la ingineria genetică, trebuie să stabilim un sistem de principii prin care să privim ingineria genetică. Pentru detalii ale punctului de vedere creștin cu privire la clonare, vezi „What is the Christian view of cloning?" („Care este perspectiva creștină asupra clonării?").
Elementul care constituie cea mai mare îngrijorare în privința ingineriei genetice constă din cât de multă libertate își poate asuma omenirea în responsabilitatea ei de a avea grijă de trupul uman și de restul creației. Fără îndoială că Biblia ne îndeamnă să fim responsabili de sănătatea noastră fizică. Cartea Proverbele face referire la anumite activități care privesc restaurarea sănătății (Proverbele 12.18). Apostolul Pavel afirmă că avem o sarcină precisă de a avea grijă de trup (Efeseni 5.29). El, de asemenea, îl încurajează pe protejatul lui, Timotei, să întreprindă acțiuni medicale pentru îmbolnăvirile lui (1 Timotei 5.23). Credincioșii sunt responsabili să folosească trupul în mod corespunzător, având în vedere că este templul Duhului Sfânt (1 Corinteni 6.19-20). Ne dovedim credința oferindu-le asistență celor cu nevoi fizice (Iacov 2.16). Prin urmare, ca creștini, trebuie să fim preocupați de bunăstarea fizică a noastră și a celorlalți.
Creația trebuia să fie în grija oamenilor (Genesa 1.28, 2.15-20), dar Biblia ne spune că Creația a fost afectată de păcatul nostru (Genesa 3.17-19, Romani 8.19-21) și așteaptă să fie salvată de efectele păcatului. E posibil să concluzionăm că, fiind îngrijitori ai creației, oamenii au obligația de a „repara" efectele blestemului păcatului și de a încerca să aducă lucrurile într-o stare mai bună, folosind orice mijloc posibil. Prin urmare, continuând ideea, orice progres științific poate fi folosit pentru îmbunătățirea creației. Totuși, sunt unele temeri privitoare la folosirea ingineriei genetice pentru realizarea acestui bine.
1. Există temerea că ingineria genetică își va însuși un rol care va trece dincolo de cel pe care Dumnezeu ni l-a dat ca administratori ai creației Sale. Biblia afirmă că toate lucrurile au fost create de Dumnezeu și pentru El (Coloseni 1.16). Dumnezeu a conceput toate lucrurile vii să se reproducă după anumite „soiuri" (Genesa 1.11-25). Prea multă manipulare genetică (modificarea speciilor) poate interfera cu lucrurile rezervate pentru Designer.
2. Există temerea că ingineria genetică încearcă să împiedice planul lui Dumnezeu de restaurare a creației. Cum am afirmat deja, creația a fost afectată de evenimentele consemnate în Genesa 3 (răzvrătirea omenirii împotriva planului lui Dumnezeu). Moartea a intrat în lume și alcătuirea genetică a omului și cea a restului creației a intrat într-un proces de degradare. În unele cazuri, ingineria genetică poate fi văzută ca o încercare de a anula acest rezultat al păcatului numit „blestem". Dumnezeu a spus că are un remediu pentru acesta – răscumpărarea prin Isus Cristos, așa cum este descrisă în Romani 8 și 1 Corinteni 15. Creația anticipează înnoirea asociată cu culminarea promisiunii lui Dumnezeu de a restaura lucrurile la o stare și mai bună decât cea originală. A merge „prea departe" în a lupta cu acest proces poate contraveni responsabilității oamenilor de a se încrede în Cristos pentru restaurare (Filipeni 3.21).
3. Există temerea că ingineria genetică se poate amesteca în procesul vieții stabilit de Dumnezeu. Dintr-un studiu general al Scripturii, reiese evident că Dumnezeu are un plan pentru procesul vieții. De exemplu, Psalmul 139 descrie o relație intimă între psalmist și Creatorul lui încă din pântece. Oare manipularea genetică pentru a crea viață în afara planului lui Dumnezeu ar periclita dezvoltarea unui suflet conștient de Dumnezeu? Oare intervenirea în procesul vieții fizice ar afecta perspectiva vieții spirituale? Romani 5.12 ne spune că toată omenirea păcătuiește pentru că Adam a păcătuit. Se înțelege că acest lucru a implicat transmiterea naturii păcătoase din generație în generație, astfel că toți au păcătuit (Romani 3.23). Pavel explică nădejdea veșniciei prin înfrângerea păcatului adamic. Dacă toți care sunt în Adam (din sămânța lui) mor, și Cristos a murit pentru cei din starea aceasta, ar putea viața creată în afara acelei „semințe" să fie răscumpărată? (1 Corinteni 15.22-23)
4. Există temerea că urmărirea îndrăzneață de a avansa în ingineria genetică e motivată de sfidarea lui Dumnezeu. Genesa 11.1-9 ne arată ce se întâmplă când creația încearcă să se ridice deasupra Creatorului. Oamenii din Genesa 11 erau uniți, și totuși nu erau supuși lui Dumnezeu. Ca urmare, Dumnezeu le-a oprit progresul. În mod sigur Dumnezeu a recunoscut că erau anumite pericole în direcția în care se îndreptau ei. În Romani 1.18-32 avem o avertizare similară. Acolo Dumnezeu descrie oameni care au ajuns atât de fermecați de creație (practic închinându-se ei în locul Creatorului), încât au fost lăsați pradă distrugerii. Teama este că ingineria genetică ar putea hrăni motivații similare și, în cele din urmă, ar duce la rezultate similare.
Acestea sunt întrebări și chestiuni pentru care, în prezent, nu avem răspunsuri, însă sunt motive de îngrijorare, și creștinii care încearcă să adopte un punct de vedere cu privire la ingineria genetică trebuie să le ia cu grijă în considerare.
English
Cum ar trebui creștinul să privească ingineria genetică?
