Întrebare
Ar trebui creștinii să încerce să întârzie sau să grăbească sosirea vremurilor din urmă?
Răspuns
Ziua întoarcerii și a domniei lui Isus pe pământ a fost un subiect de mare interes pentru urmașii Săi încă înainte ca El să Se înalțe la cer (Faptele Apostolilor 1:6). Creștinii doresc ca Isus să vină, dar avem idei diferite cu privire la rolul nostru în venirea Sa. Postmileniștii cred că Isus nu Se va întoarce până când urmașii Săi nu vor face din creștinism religia dominantă într-o lume pașnică. Unii dispensaționaliști premileniști se tem să utilizeze orice tehnologie nouă care ar putea duce la Antihrist, ca și cum a face acest lucru ar însemna să colaboreze cu inamicul.
Adevărul este că nu suntem atât de puternici. Nu putem face din lume un loc evlavios; oamenii sunt prea răi. Faptul că acceptăm noile tehnologii nu Îl va face pe Dumnezeu să îl descopere mai repede pe Antihrist. Dumnezeu Tatăl a stabilit deja calendarul vremurilor sfârșitului; noi nu îl putem schimba. Trebuie să ne concentrăm asupra sarcinilor pe care Isus ni le-a dat între timp: să-L iubim pe Dumnezeu, să-i iubim pe alții și să răspândim Evanghelia.
Grăbirea zilei
La sfârșitul cărții Apocalipsa, Isus spune: "Da, Eu vin curând." Ioan răspunde: "Amin. Vino, Doamne Isuse". Este bine și corect să așteptăm cu nerăbdare venirea lui Isus și noul pământ, când totul va fi pașnic, sfânt și întreg. O anumită viziune asupra vremurilor sfârșitului - postmilenismul - ne învață că putem face mai mult decât să sperăm, că este responsabilitatea noastră să-L aducem pe Isus înapoi, pregătind lumea pentru domnia Sa. Postmilenismul ne învață că Isus Se va întoarce după "mileniu", care este o perioadă de timp nespecificată, nu literalmente 1.000 de ani. Planul este de a răspândi Evanghelia în întreaga lume, creând o lume pașnică și dreaptă, care să fie suficient de bună pentru ca Isus să domnească.
Postmilenismul a fost o credință populară în timpul Iluminismului și al Revoluției Industriale. Progresele filosofice și științifice s-au combinat pentru a-i face pe oameni să creadă că au atins un nivel de sofisticare și moralitate care va continua să crească în mod inevitabil până când omenirea va atinge utopia. Evoluția "dovedea" că societatea va continua să se îmbunătățească.
Această viziune excesiv de optimistă nu a supraviețuit primei jumătăți a secolului al XX-lea. Ororile Primului Război Mondial au făcut ca încrederea în noblețea umană să se clatine. Al Doilea Război Mondial aproape că a distrus-o.
Cu toate acestea, în ultimii ani, postmilenismul și cohortele sale teonomia, dominionismul și reconstrucționismul creștin au revenit în forță. Unii cred că creștinii trebuie să fie forța dominantă în politică, educație și cultură. Alții cred că trebuie să evanghelizăm în liniște, creând noi creștini apoi familii, școli, comunități, orașe și state creștine, iar apoi vom fi națiunea creștină pe care Isus vrea să o avem.
Desigur, creștinii ar trebui să fie implicați în comunitățile și națiunile lor. Dar Biblia nu sugerează nicăieri că trebuie să reparăm lumea înainte de sosirea lui Isus. De fapt, Biblia spune că El va sosi la sfârșitul celor șapte ani de opresiune, violență, catastrofe naturale și atacuri spirituale. Sosirea Sa este cea care va opri ororile lumii și va iniția 1.000 de ani de domnie a Sa (Apocalipsa 19:11-20:6).
Oamenii, chiar și creștinii bine intenționați, nu pot face lumea suficient de bună pentru Isus.
Întârzierea sfârșitului
De cealaltă parte sunt cei care știu că Isus nu va apărea până când lumea nu va fi în cel mai rău stadiu și cred că este de datoria lor să întârzie această stare. De-a lungul istoriei, creștinii au privit peisajele lor politice și sociale și s-au gândit: "Cu siguranță, aceasta este dovada că sfârșitul este aproape. În ultima sută de ani, Criza rachetelor cubaneze, URSS, Y2K și COVID-19 au fost citate ca dovezi ale sfârșitului. Iar lista candidaților pentru Antihrist crește de la an la an. Timp de două mii de ani, creștinii au prezis întoarcerea imediată a lui Isus; până acum, toți cei care au stabilit data s-au înșelat.
Valul actual de interes al dispensaționaliștilor pentru profeția despre vremurile sfârșitului a început în anii '70, odată cu cartea lui Hal Lindsey și a lui Carole C. Carlson The Late Great Planet Earth. Această carte i-a inițiat pe mulți într-o interpretare literală a relatării despre necazuri din Apocalipsa 6-16 în contextul evenimentelor curente de atunci. La scurt timp după aceea, filmul A Thief in the Night (Un hoț în noapte) și continuările sale au dramatizat viețile - și moartea - mai multor persoane în timpul Necazului. Mai recent, seria Left Behind a continuat tradiția.
Plasarea evenimentelor biblice viitoare în contextul evenimentelor moderne i-a determinat pe mulți oameni să analizeze modul în care progresele tehnologice și evenimentele socio/politice se încadrează în pregătirile pentru venirea Antihristului. Apar întrebări cu privire la cipurile RFID, criptomonedă, Banca Mondială, Organizația Națiunilor Unite și Uniunea Europeană. Pregătesc aceste lucruri terenul pentru Antihrist, semnul fiarei, guvernul unic mondial și moneda unică mondială?
Răspunsul nostru prudent este: poate.
Următoarea întrebare adesea adresată este: "Ar trebui creștinii să se abțină de la utilizarea unei astfel de tehnologii sau de la interacțiunea cu astfel de organizații pentru a întârzia venirea lui Antihrist?" Răspunsul nostru încrezător este nu. Biblia nu le spune nicăieri creștinilor să facă ceva care ar întârzia evenimentele din vremurile sfârșitului. Momentul Răpirii este stabilit doar de Dumnezeu (Matei 24:36-44). Biblia menționează că este cineva care împiedică, frânează lucrarea lui Satan, întârziind de fapt sosirea Antihristului, dar acest cineva care împiedică nu luptă împotriva noutăților tehnologice sau politice; cel mai probabil, el este Duhul Sfânt care lucrează prin Biserică pentru a răspândi Evanghelia. Evanghelizarea celor pierduți, nu condamnarea cipurilor RFID, este modul în care îi protejăm pe oameni de vremurile sfârșitului!
Desigur, acest lucru nu înseamnă că creștinii ar trebui să investească în criptomonede sau să sprijine Banca Mondială fără să stea pe gânduri. Suntem chemați să folosim discernământul în toate lucrurile și să ne abținem de la implicarea directă în ceea ce este prostesc, nedrept și nebiblic. Dar doar pentru că ceva pare a fi un pas spre împlinirea profeției legate de vremurile sfârșitului nu înseamnă că creștinii trebuie să lupte împotriva lui. Avem destule de făcut fără să ne facem griji pentru ceea ce numai Dumnezeu poate controla.
Fii vigilent
Două dintre parabolele lui Isus care vorbesc despre întoarcerea Sa sunt Parabola talanților și Parabola celor zece poli. În ambele, un stăpân lasă trei servitori cu anumite resurse în timp ce el pleacă într-o călătorie lungă. El se așteaptă ca servitorii să investească acele resurse cu înțelepciune și să obțină un profit bun. Când se întoarce, îi răsplătește pe cei care au fost administratori credincioși.
În niciun moment din povestire servitorii nu sunt instruiți să grăbească sau să întârzie întoarcerea stăpânului - nu ar putea face acest lucru nici dacă ar încerca. Sarcina lor este să își folosească resursele cu înțelepciune, astfel încât averea stăpânului să crească. În același mod, Dumnezeu ne-a dat responsabilitatea de a împărtăși Evanghelia și de a face ucenici. Isus nu sugerează niciodată că putem avea vreun efect asupra momentului în care Se va întoarce. Este bine să fim înțelepți în utilizarea tehnologiei și a sistemelor umane pe care le susținem. Este bine să ne influențăm cultura. Totuși, această influență este în slujba Evangheliei, nu pentru a grăbi sau întârzia revenirea lui Isus.
English
Ar trebui creștinii să încerce să întârzie sau să grăbească sosirea vremurilor din urmă?
