Întrebare
Ce spune Biblia despre integritate?
Răspuns
În Vechiul Testament, cuvântul evreiesc tradus cu „integritate” înseamnă „starea de a fi fără pată, desăvârșire, perfecțiune, sinceritate, corectitudine, deplinătate”. Integritate în Noul Testament înseamnă „onestitate și aderare la un tipar de fapte bune”.
Isus este exemplul perfect de om integru. După ce a fost botezat, S-a dus în pustietate ca să postească timp de patruzeci de zile și patruzeci de nopți, vreme în care Satan a venit la El în cel mai slab moment al Său, ca să încerce să-I distrugă integritatea și să Îl corupă. Isus era pe deplin om și pe deplin Dumnezeu în același timp și a fost ispitit în toate felurile ca noi, și totuși El nu a păcătuit niciodată (Evrei 4.15); aceasta e definiția integrității. Isus este singurul care a fost vreodată fără pată, perfect, cu totul în adevăr și dovedind în tot timpul un tipar de fapte bune.
Creștinii sunt chemați să fie asemenea lui Isus. În Cristos, suntem creații noi și putem fi considerați fără vină înaintea lui Dumnezeu (2 Corinteni 5.17, 21, Efeseni 1.4-8). În Cristos, Îl avem pe Duhul Sfânt care locuiește și e la lucru în noi, sfințindu-ne și făcându-ne mai mult ca Isus (Romani 8.29, 2 Corinteni 3.18). Trebuie, de asemenea, să ne dăm silințele să „duceți până la capăt mântuirea voastră, cu frică și cutremur, ... căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi și vă dă, după plăcerea Lui, și voința, și înfăptuirea.” (Filipeni 2.12-13) Prin puterea lui Dumnezeu devenim din ce în ce mai mult oameni integri. Suntem chemați să-L ascultăm pe Dumnezeu și, făcând acest lucru, să fim oameni cu o moralitate și o integritate necompromise. Creștinii trebuie să fie cei care aderă la adevăr și care fac fapte bune.
„Integritatea” în lumea noastră de azi implică incoruptibilitate morală. Creștinii trebuie să fie cei care nu pot fi mituiți sau compromiși, pentru că Îl slujim pe Dumnezeu, nu pe oameni (Colseni 3.17, 23, Faptele Apostolilor 5.29). Trebuie să fim oameni care ne ținem cuvântul (Matei 5.27, Iacov 5.12). Trebuie să îi iubim pe cei din jurul nostru atât prin cuvânt, cât și prin faptă (1 Ioan 3.17-18, Iacov 2.17-18, Efeseni 4.29). Suntem chemați să credem în Dumnezeu și, prin urmare, să-L urmăm în toate căile noastre (Ioan 6.19, 15.1-17). Viața noastră trebuie să se alinieze cu credința noastră în Dumnezeu și să dovedească încrederea în căile Lui ca fiind cele mai bune (Proverbele 3.5-6).
Să trăiești cu integritate într-o lume în care cei corupți par să fie favorizați, fără să menționăm lupta cu propria natură păcătoasă, constituie o provocare. 1 Petru 3.13-18 ne dă această încurajare: „Și cine vă va face rău, dacă sunteți plini de râvnă pentru bine? Chiar dacă aveți de suferit pentru neprihănire, ferice de voi! «N-aveți nicio teamă de ei și nu vă tulburați! Ci sfințiți în inimile voastre pe Cristos ca Domn.» Fiți totdeauna gata să răspundeți oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi, dar cu blândețe și teamă, având un cuget curat, pentru ca cei ce bârfesc purtarea voastră bună în Cristos să rămână de rușine tocmai în lucrurile în care vă vorbesc de rău. Căci este mai bine, dacă așa este voia lui Dumnezeu, să suferiți pentru că faceți binele decât pentru că faceți răul! Cristos, de asemenea, a suferit o dată pentru păcate, El, Cel neprihănit, pentru cei nelegiuiți, ca să ne aducă la Dumnezeu. El a fost omorât în trup, dar a fost înviat în duh.” A trăi cu integritate înseamnă să urmăm exemplul lui Cristos. Și putem trăi cu integritate numai prin puterea Lui, pe care o dă cu bunăvoință și fără plată tuturor celor care sunt ai Săi (Ioan 16.33, Filipeni 1.6, Efeseni 1.13-14).
English
Ce spune Biblia despre integritate?
