Întrebare
Care este cheia pentru învingerea descurajării?
Răspuns
Când suntem descurajați, am pierdut motivația de a merge mai departe. Muntele pare prea abrupt, valea prea întunecată sau bătălia prea aprigă, și pierdem curajul de a continua.
În multe locuri pe tot parcursul Scripturii, Dumnezeu le poruncește oamenilor Lui să aibă curaj (Psalmul 27.14, 31.24, 2 Cronici 32.7, Deuteronomul 31.6). Când Dumnezeu l-a ales pe Iosua ca să-l înlocuiască pe Moise în calitatea de conducător al israeliților, câteva dintre primele Lui cuvinte pentru Iosua au fost: „Nu ți-am dat Eu oare porunca aceasta: «Întărește-te și îmbărbătează-te»? Nu te înspăimânta și nu te îngrozi, căci Domnul Dumnezeul tău este cu tine în tot ce vei face.” (Ioasua 1.9) Domnul Și-a bazat această poruncă pe promisiunea pe care i-a dat-o mai înainte lui Iosua, în versetul 5: „Eu voi fi cu tine, cum am fost cu Moise; nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi.” Domnul știa că Iosua urma să înfrunte câteva bătălii mari și nu a vrut ca slujitorul Lui să fie descurajat.
Cheia în învingerea descurajării este să ne aducem aminte de promisiunile lui Dumnezeu și să le aplicăm. Când Îl cunoaștem pe Domnul, ne putem baza pe promisiunile pe care le-a dat oamenilor Lui în Cuvânt. Fie că vedem împlinirea acelor promisiuni în această viață, fie că nu, promisiunile Lui rămân în picioare (Evrei 11.13-16). Cunoașterea acestui lucru l-a susținut pe apostolul Pavel să continue alergarea, să predice Evanghelia și, în cele din urmă să sfârșească într-o temniță din Roma, unde și-a pierdut viața. Din închisoare, el a scris: „Alerg spre țintă, pentru premiul chemării cerești a lui Dumnezeu, în Cristos Isus.” (Filipeni 3.14) El a putut continua prin persecuție, respingere, bătăi și descurajare pentru că ochii Lui erau ațintiți la premiul suprem: să audă cuvintele „Bine, rob bun!” din partea Domnului și Salvatorului lui (vezi Matei 25.23, Apocalipsa 22.12).
Ajungem cu ușurință descurajați atunci când căutăm răsplătire sau afirmare de la cei din jurul nostru. Dacă slujirea și ascultarea noastră se bazează pe satisfacție imediată, ne putem expune descurajării. Isus nu alege întotdeauna calea ușoară și i-a avertizat pe urmașii Lui să se gândească la acest lucru înainte să pornească (Luca 14.25-33). Când am socotit deja costul uceniciei, avem mai multă putere să înfruntăm bătăliile care ne stau în față. Nu ne descurajăm atât de simplu atunci când lucrurile nu merg după cum vrem, pentru că știm că bătălia e a Domnului (1 Samuel 17.47).
Descurajarea poate fi o lumină de avertizare ce ne avertizează că am pierdut din vedere obiectivul principal. Când ne simțim descurajați, e de ajutor să petrecem timp singuri cu Domnul și să-I permitem să ne examineze inima și motivațiile (Psalmul 139.23). Adesea, descurajarea noastră e hrănită de mândrie, lăcomie sau poftă. Uneori descurajarea vine dintr-un simțământ de îndreptățire care evidențiază discrepanța dintre ceea ce avem și ceea ce credem că ni se cuvine. Când recunoaștem această atitudine ca fiind păcat, ne putem pocăi, ne putem smeri și să-L lăsăm pe Duhul Sfânt să reajusteze așteptările noastre. Când folosim descurajarea ca pe un lucru care ne amintește că prioritățile noastre au ajuns distorsionate, simțământul de descurajare poate deveni o unealtă curățitoare, care să ne facă și mai asemenea lui Isus (vezi Romani 8.29).
Psalmistul nu era străin de descurajare, și răspunsul său a fost să-Și amintească de Dumnezeu și să se încreadă în promisiunile din Cuvântul Său: „Pentru ce te mâhnești, suflete, și gemi înăuntrul meu? Nădăjduiește în Dumnezeu, căci iarăși Îl voi lăuda; El este mântuirea mea și Dumnezeul meu. Îmi este mâhnit sufletul în mine, Dumnezeule, de aceea la Tine mă gândesc...” (Psalmul 42.5-6)
English
Care este cheia pentru învingerea descurajării?
