Întrebare
De ce e atât de dificil să-i iubești pe alții?
Răspuns
Iubirea altora poate să fie extrem de dificilă uneori. O sintagmă obișnuită prin care să-i numim pe acei oameni care constituie o provocare pentru noi să-i iubim este oameni „pentru care e nevoie de mai mult har”. Însă și oamenii de care în general ne place pot fi uneori dificil de iubit. Motivul principal pentru care întâmpinăm dificultăți în a-i iubi pe alții e păcatul, atât al nostru, cât și al celor pe care încercăm să îi iubim. Oamenii sunt creaturi căzute. Despărțiți de Dumnezeu și de puterea Lui suntem egoiști și iubirea de noi înșine vine mult mai ușor decât iubirea altora. Dar dragostea nu e egoistă: ea caută ceea ce e mai bine pentru alții (1 Corinteni 13.5, Filipeni 2.3). Lupta atât cu propriul egoism, cât și cu tendințele păcătoase și confruntarea cu egoismul și tendințele păcătoase ale altora poate face ca dragostea să fie o corvoadă.
Un alt motiv pentru care poate fi dificil pentru noi să-i iubim pe alții este că uneori înțelegem greșit ce este dragostea adevărată. Tindem să considerăm dragostea ca fiind în primul rând un răspuns emoțional. Problema este că nu ne putem controla întotdeauna emoțiile. Putem controla cu siguranță ceea ce facem datorită emoțiilor, dar mult prea adesea emoțiile în sine pur și simplu au loc. Însă felul de dragoste pe care Dumnezeu ne cheamă să-l avem pentru alții e același cu cel pe care îl are El pentru noi. E vorba despre dragostea agape, a cărei esență este jertfirea. Dragostea lui Dumnezeu pentru noi este o dragoste jertfitoare, acel fel de dragoste care L-a trimis la cruce pentru păcatele noastre. El nu ne-a mântuit pentru că eram vrednici de a fi iubiți; ne-a mântuit pentru că dragostea Lui L-a făcut să Se jertfească pentru noi. Îi iubim pe alții suficient încât să ne jertfim pentru ei, chiar și când nu sunt demni de iubire? Iubirea altora e o chestiune de voință, nu de emoții.
Dumnezeu a murit pentru noi când ne aflam în cea mai rea stare, în păcatul nostru, total nevrednici de a fi iubiți (Romani 5.8, Ioan 15.13). Când facem sacrificii pentru a iubi pe cineva, întrezărim o măsură din profunzimea dragostei pe care o are Dumnezeu pentru noi și, de asemenea, Îl reflectăm pe El în lume. Isus le-a spus ucenicilor: „Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiți unii pe alții; cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții. Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii pentru alții.” (Ioan 13.34-35) Observă că nu a spus: „Să simțiți dragoste unii față de alții.” Ci a spus: „Să vă iubiți.” A poruncit o acțiune, nu un simțământ.
Parte din dificultatea de a-i iubi pe alții este faptul că adesea încercăm să facem acest lucru prin puterile noastre, storcând sentimente de dragoste de unde nu există. Acest lucru poate duce la ipocrizie și „jucarea rolului” unei persoane iubitoare, timp în care inima noastră în realitate e rece față de alții. Trebuie să înțelegem că nu putem iubi separați de Dumnezeu. Atunci când rămânem în Isus (Ioan 15) și când Duhul Sfânt rămâne în noi suntem capabili să producem roada dragostei (Galateni 5.22-23). Ni se spune că Dumnezeu este dragoste și că dragostea noastră unii pentru alții e atât capacitată de Dumnezeu, cât și un răspuns la dragostea Lui pentru noi (1 Ioan 4.7-12). Poate fi dificil pentru noi să ne bazăm pe Dumnezeu și să ne dăm Lui, dar El îngăduie această dificultate și pentru ca gloria Lui să poată fi văzută și mai mult. Când iubim oameni dificili sau alegem să iubim și când nu simțim acest lucru, demonstrăm dependența noastră de Dumnezeu și permitem ca puterea Lui să fie arătată în și prin noi.
A-i iubi pe alții e dificil pentru că și ei și noi suntem oameni. Dar în această dificultate ajungem să apreciem mai bine calitatea dragostei lui Dumnezeu pentru noi. Și când îi iubim pe alții în ciuda faptului că nu sunt vrednici de a fi iubiți, Duhul Sfânt strălucește prin acest lucru, e glorificat, alții sunt edificați și lumea Îl vede pe Cristos în noi.
English
De ce e atât de dificil să-i iubești pe alții?
