Întrebare
Care au fost diversele jertfe din Vechiul Testament?
Răspuns
Sunt cinci feluri principale de jertfe, sau ofrande, în Vechiul Testament. Arderile-de-tot (Leviticul 1, 6.8-13, 8.18-21, 16.24), jertfele de mâncare (Leviticul 2, 6.14-23), jertfele de pace (Leviticul 3, 7.11-34), jertfele de ispășire (Leviticul 4, 5.1-13, 6.24-30, 8.14-17, 16.3-22) și jertfele pentru vină (Leviticul 5.14-19, 6.1-7, 7.1-6). Fiecare dintre aceste jertfe includea anumite elemente, fie animale, fie rodul câmpului, și avea un scop specific. Majoritatea dintre ele erau împărțite în două sau trei părți – partea lui Dumnezeu, partea pentru leviți sau preoți și, dacă era o a treia, era o parte păstrată pentru cel care aducea jertfa. Jertfele pot fi împărțite în sens larg în jertfe voluntare sau obligatorii.
Jertfele voluntare
Erau trei ofrande voluntare. Prima era arderea-de-tot, un act voluntar de închinare ce exprima devoțiunea sau angajamentul față de Dumnezeu. Era folosită și ca ispășire pentru păcatul fără intenție. Elementele arderii-de-tot erau un taur, o pasăre sau un berbec fără cusur. Carnea și oasele și organele animalului trebuiau arse cu totul, și aceasta era partea lui Dumnezeu. Pielea animalului le era dată leviților, care o puteau vinde mai târziu, ca să își facă bani.
Cea de-a doua ofrandă voluntară era jertfa de mâncare, în care rodul câmpului era oferit sub formă de turtă sau pâine coaptă făcută din grăunțe, floarea făinii, ulei și sare. Jertfa de mâncare era una dintre jertfele însoțite de o jertfă de băutură de un sfert de hin de vin, care era turnat în focul de pe altar (Numeri 15.4-5). Scopul jertfei de mâncare era să exprime mulțumirea și recunoștința pentru purtarea de grijă a lui Dumnezeu și bunăvoința Lui nemeritată față de cel care aduce jertfe. Preoților le era dată o parte din această jertfă, dar trebuia mâncată în curtea cortului întâlnirii.
A treia ofrandă voluntară era jertfa de pace, care consta din orice animal fără cusur din turma închinătorului și/sau diverse cereale sau pâini. Acesta era o jertfă de mulțumire și părtășie urmată de o masă comună. Marelui preot i se dădea pieptul animalului, iar preotului care oficia jertfirea îi era dat piciorul anterior drept. Aceste bucăți din jertfă erau numite „dar legănat” și „dar luat prin ridicare”, fiindcă erau legănate sau ridicate deasupra altarului în timpul ceremoniei. Grăsimea, rinichii și lobul ficatului îi erau date lui Dumnezeu (arse), iar ceea ce rămânea din animal era pentru participanți, ca să mănânce, simbolizând purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Jertfa pentru împlinirea unei juruințe, jertfa de mulțumire și darul de bunăvoie menționate în Vechiul Testament erau toate jertfe de pace.
Jertfele obligatorii
Existau două jertfe obligatorii în Legea Vechiului Testament. Prima era jertfa pentru păcat. Scopul jertfei pentru păcat era să facă ispășire pentru păcat și să curățească pângărirea. Erau cinci elemente posibile ale unei jertfe pentru păcat – un taur tânăr, un țap, o capră, un porumbel/turturea sau a zecea parte dintr-o efă de floarea făinii. Felul de animal depindea de identitatea și de situația financiară a dătătorului. O capră era jertfa de păcat pentru o persoană obișnuită, floarea de făină era jertfa celor mai săraci, un taur tânăr era oferit pentru marele preot și congregație ca întreg, și așa mai departe. Aceste jertfe aveau fiecare instrucțiuni specifice pentru ce să fie făcut cu sângele animalului în timpul ceremoniei. Părțile cu grăsime și lobul ficatului și rinichii erau date Domnului (arse); restul animalului era fie ars în totalitate pe altar și cenușa aruncată în afara taberei (făcând ispășire pentru marele preot și congregație), fie era mâncat în curtea cortului întâlnirii.
Cealaltă jertfă obligatorie era jertfa de vină, și această jertfă era în exclusivitate un berbec. Jertfa de vină era adusă ca ispășire pentru păcatele neintenționate care necesitau despăgubirea părții vătămate și, de asemenea, ca o curățire de păcate care întinează trupul sau maladii fizice. Din nou, părțile cu grăsime, rinichii și ficatul Îi erau oferite lui Dumnezeu, iar restul berbecului trebuia mâncat în curtea cortului întâlnirii.
Jertfele Vechiului Testament arată înainte spre jertfa finală și perfectă a lui Cristos. La fel ca restul Legii, jertfele erau „umbra lucrurilor viitoare, dar [realitatea este a] lui Cristos” (Coloseni 2.17). Astăzi, creștinii recunosc moartea ispășitoare a lui Cristos pe cruce ca fiind singura jertfă necesară pentru păcat, oferită o dată pentru totdeauna (Evrei 10.1-18). Moartea Lui a deschis „Locul Preasfânt” pentru noi (Evrei 10.19-22), ca să putem intra liber în prezența lui Dumnezeu și să aducem „[jertfa noastră] de laudă” (Evrei 13.15, cf. 9.11-28, 4.14-5.10).
English
Care au fost diversele jertfe din Vechiul Testament?
