Întrebare
Ce este legământul avraamic?
Răspuns
Un legământ e o înțelegere între două părți. Sunt două tipuri de legăminte de bază: condițional și necondițonal. Un legământ condițonal sau bilateral e o înțelegere care obligă ambele părți la îndeplinirea lui. Ambele părți cad de acord să îndeplinească anumite condiții. Dacă vreuna dintre părți nu reușește să-și îndeplinească responsabilitățile, legământul este rupt și niciuna dintre părți nu trebuie să îndeplinească așteptările legământului. Un legământ necondițional sau unilateral e o înțelegere între două părți, dar numai una dintre cele două părți trebuie să facă ceva. Nimic nu se cere celeilalte părți.
Legământul avraamic e un legământ necondițional. Dumnezeu i-a făcut promisiuni lui Avraam care nu cereau nimic de la el. Genesa 15.18-21 descrie o parte din legământul avraamic, în mod specific înțelegerea privitoare la dimensiunile țării pe care Dumnezeu i-a promis-o lui Avraam și descendenților lui.
Legământul avraamic concret se găsește în Genesa 12.1-3. Ceremonia consemnată în Genesa 15 indică natura necondițională a legământului. Singura dată când ambele părți ale legământului urmau să treacă printre bucățile de animale era când împlinirea legământului depindea de respectarea angajamentelor ambelor părți. Privitor la semnificația faptului că numai Dumnezeu a trecut printre jumătățile de animale, trebuie observat că un fum ca dintr-un cuptor și niște flăcări, care Îl reprezentau pe Dumnezeu, au trecut printre bucăți, nu Avraam. Un astfel de act ar părea că trebuie împărtășit de ambele părți, dar în acest caz acțiunea solitară a lui Dumnezeu e explicată fără îndoială de faptul că legământul e în principal o promisiune din partea lui Dumnezeu. El Se obligă să îndeplinească legământul. Dumnezeu a făcut să cadă un somn peste Avraam, să nu poată trece printre câte cele două jumătăți ale animalelor. Îndeplinirea legământului îi revenea numai lui Dumnezeu.
Mai târziu, Dumnezeu i-a dat lui Avraam ritualul circumciziei ca semn specific al legământului avraamic (Genesa 17.9-14). Toți cei de parte bărbătească din linia genealogică a lui Avraam trebuiau circumciși și purtau astfel toată viața un semn în trup că sunt parte din binecuvântarea fizică a lui Dumnezeu în lume. Orice descendent al lui Avraam care refuza circumciderea se declara ca fiind în afara legământului lui Dumnezeu; lucrul acesta explică de ce Dumnezeu S-a mâniat pe Moise când nu și-a circumcis fiul în Exodul 4.24-26.
Dumnezeu a hotărât să desemneze un popor special pentru El, și prin acel popor special urma să aducă binecuvântare pentru toate națiunile. Legământul avraamic este de importanță capitală pentru înțelegerea corectă a conceptului de împărăție și stă la temelia teologiei Vechiului Testament. Legământul avraamic e descris în Genesa 12.1-3 și (1) e un legământ necondițional. Nu există condiții care să-i fie atașate (nu sunt afirmații de tipul „dacă”, sugerând că împlinirea lui ar depinde de om). (2) De asemenea, este un legământ literal, în care promisiunile trebuie înțelese în mod literal. Țara care este promisă trebuie înțeleasă după definiția normală a termenului – nu e o figură de stil pentru cer. (3) Este și un legământ veșnic. Promisiunile pe care le-a făcut Dumnezeu lui Israel sunt veșnice.
Sunt trei caracteristici principale ale legământului avraamic:
1. Promisiunea țării (Genesa 12.1). Dumnezeu l-a chemat pe Avraam din Ur, din Haldeea, să meargă într-o țară pe care i-o va da (Genesa 12.1). Promisiunea e reiterată în Genesa 13.14-18; dimensiunile ei sunt date în Genesa 15.18-21 (excluzând orice gând că ar fi împlinită în cer). Aspectul care ține de țară din legământul avraamic e extins în Deuteronomul 30.1-10, care e legământul palestinian.
2. Promisiunea urmașilor (Genesa 12.2). Dumnezeu i-a promis lui Avraam că va face din el o națiune mare. Lui Avraam, care avea 75 de ani și nu avea copii (Genesa 12.4), i-au fost promiși mulți urmași. Promisiunea aceasta e amplificată în Genesa 17.6, unde Dumnezeu a promis că națiuni și împărați vor descinde din patriarhul înaintat în vârstă. Promisiunea (care e extinsă în legământul davidic din 2 Samuel 7.12-16) își va găsi împlinirea în tronul davidic, când Mesia va împărăți peste poporul evreu.
3. Promisiunea binecuvântării și a răscumpărării (Genesa 12.3). Dumnezeu a promis că-l va binecuvânta pe Avraam și că va binecuvânta familiile pământului prin el. Această promisiune e amplificată în noul legământ (Ieremia 31.31-34, cf. Evrei 8.6-13) și are de-a face cu binecuvântarea spirituală a lui Israel și cu răscumpărarea lui. Ieremia 31.34 anticipează iertarea de păcat. Natura necondițională și veșnică a legământului e văzută în faptul că legământul este reafirmat pentru Isaac (Genesa 21.12, 26.3-4). Promisiunile „Eu voi” sugerează din nou aspectul necondițional al legământului. Legământul e confirmat ulterior pentru Iacov (Genesis 28.14-15). E demn de remarcat că Dumnezeu a reafirmat aceste promisiuni pe fondul păcatelor patriarhilor, lucru care subliniază și mai mult natura necondițională a legământului.
Metoda lui Dumnezeu de a împlini legământul avraamic e literală, întrucât Dumnezeu a împlinit parțial legământul în istorie: Dumnezeu l-a binecuvântat pe Avraam dându-i țara (Genesa 13.14-17) și, peste secole, fiii lui Avraam au preluat controlul țării: „Astfel, Domnul a dat lui Israel toată țara pe care jurase că o va da părinților lor; ei au luat-o în stăpânire și s-au așezat în ea.” (Iosua 21.43) Dumnezeu l-a binecuvântat pe Avraam spiritual (Genesa 13.8, 18, 14.22-23, 21.22); Dumnezeu i-a dat numeroși urmași (Genesa 22.17, 49.3-28). Totuși, un element important al legământului avraamic face necesară o împlinire încă viitoare în domnia lui Mesia în împărăție:
(1) Israel ca națiune va deține în viitor țara în întregime. Numeroase pasaje din Vechiul Testament anticipează binecuvântarea viitoare a lui Israel și posedarea țării așa cum i-a fost promisă lui Avraam. Ezechiel întrevede o zi din viitor când Israel va fi restaurat în țară (Ezechiel 20.33-37, 40-42, 36.1-37.28).
(2) Israel ca națiune Îl va primi pe Isus ca Mesia și va fi iertat și restaurat (Romani 11.25-27).
(3) Israelul se va pocăi și va primi iertarea lui Dumnezeu în viitor (Zaharia 12.10-14). Legământul avraamic își va găsi împlinirea finală în conexiune cu întoarcerea lui Mesia pentru a-l salva și binecuvânta pe poporul Lui Israel. Prin națiunea Israel promite Dumnezeu în Genesa 12.1-3 să binecuvânteze națiunile pământului. Acea binecuvântare finală va avea ca rezultat iertarea păcatelor și domnia glorioasă a lui Mesia în împărăție pe pământ.
English
Ce este legământul avraamic?
