Întrebare
Care sunt legămintele din Biblie?
Răspuns
Biblia vorbește despre șapte legăminte diferite, dintre care pe patru (avraamic, palestinian, mozaic, davidic) Dumnezeu le-a făcut cu poporul Israel și sunt de natură necondițională. Adică indiferent de ascultarea sau neascultarea lui Israel, Dumnezeu tot va îndeplini aceste legăminte făcute cu Israelul. Unul dintre aceste legăminte, legământul mozaic, e de natură condițională. Adică acest legământ va aduce fie binecuvântare, fie blestem, în funcție de ascultarea sau neascultarea lui Israel. Trei dintre legăminte (adamic, noetic și cel nou) sunt încheiate între Dumnezeu și omenire în general și nu sunt limitate la poporul Israel.
Legământul adamic poate fi gândit în două părți: legământul edenic (inocența) și legământul adamic (harul) (Genesa 3.16-19). Legământul edenic se găsește în Genesa 1.26-30, 2.16-17. Legământul edenic evidenția responsabilitatea omului vizavi de creație și directiva lui Dumnezeu cu privire la pomul cunoștinței binelui și răului. Legământul adamic includea blestemele rostite împotriva omenirii datorită păcatului lui Adam și al Evei, precum și purtarea de grijă a lui Dumnezeu cu privire la acel păcat (Genesa 3.15).
Legământul noetic era un legământ necondițional între Dumnezeu și Noe (în mod specific) și omenire (în general). După potop, Dumnezeu a promis omenirii că nu va mai nimici niciodată viața de pe pământ cu un potop (vezi Genesa capitolul 9). Dumnezeu a dat curcubeul ca semn al legământului, o promisiune că pământul întreg nu va mai fi niciodată inundat și o aducere-aminte a faptului că Dumnezeu poate și va judeca păcatul (2 Petru 2.5).
Legământul avraamic (Genesa 12.1-3, 6-7, 13.14-17, 15, 17.1-14, 22.15-18). În acest legământ, Dumnezeu îi promite multe lucruri lui Avraam. El promite personal că îi va face un nume lui Avraam (Genesa 12.2), că Avraam va avea mulți urmași fizici (Genesa 13.16) și că va fi tatăl unei mulțimi de popoare (Genesa 17.4-5). Dumnezeu face, de asemenea, promisiuni privitoare la o națiune numită Israel. Dealtfel, hotarele geografice ale legământului avraamic sunt arătate de mai multe ori în cartea Genesa (12.7, 13.14-15, 15.18-21). O altă prevedere din legământul avraamic este că familiile lumii vor fi binecuvântate prin linia fizică a lui Avraam (Genesa 12.3, 22.18). Aceasta este o referire la Mesia, care avea să vină pe linia lui Avraam.
Legământul palestinian (Deuteronomul 30.1-10). Legământul palestinian dezvoltă aspectul referitor la țară care a fost detaliat în legământul avraamic. Potrivit termenilor acestui legământ, dacă poporul nu asculta, Dumnezeu urma să-i împrăștie în toată lumea (Deuteronomul 30.3-4), însă El urma să restaureze în cele din urmă națiunea (versetul 5). Când națiunea va fi restaurată, atunci ei Îl vor asculta în mod perfect (versetul 8) și Dumnezeu îi va face să prospere (versetul 9).
Legământul mozaic (Deuteronomul 11 și altele). Legământul mozaic era un legământ condiționat, care fie aducea binecuvântarea directă a lui Dumnezeu pentru ascultare, fie blestemul direct al lui Dumnezeu pentru neascultare peste națiunea lui Israel. Parte din legământul mozaic au fost Cele Zece Porunci (Exodul 20) și restul Legii, care conținea 600 de porunci – în mare 300 pozitive și 300 negative. Cărțile istorice ale Vechiului Testament (Iosua-Estera) detaliază felul în care Israelul fie a reușit să asculte de Lege, fie a eșuat în mod mizerabil să o împlinească. Deuteronomul 11.26-28 prezintă în detaliu tema binecuvântării și a blestemului.
Legământul davidic (2 Samuel 7.8-16) dezvoltă aspectul „seminței" din legământul avraamic. Promisiunile făcute lui David în acest pasaj sunt semnificative. Dumnezeu promite că linia genealogică a lui David va dăinui veșnic și că împărăția lui nu va trece niciodată în mod permanent (versetul 16). În mod evident, tronul davidic nu a fost tot timpul în funcție. Totuși, va exista un timp în care cineva din linia lui David va sta din nou pe tron și va domni ca Împărat. Acest Împărat viitor este Isus (Luca 1.32-33).
Legământul cel nou (Ieremia 31.31-34). Legământul cel nou este un legământ făcut mai întâi cu națiunea lui Israel și, în cele din urmă, cu întreaga omenire. În legământul cel nou, Dumnezeu promite să ierte păcatul și va exista o cunoaștere universală a Domnului. Isus Cristos a venit să împlinească Legea lui Moise (Matei 5.17) și să creeze un nou legământ între Dumnezeu și poporul Său. Acum că ne aflăm sub legământul cel nou, atât evreii, cât și neamurile pot fi libere de pedeapsa Legii. Acum ni se dă șansa să primim mântuirea ca pe un dar fără plată (Efeseni 2.8-9).
În cadrul discuției cu privire la legămintele biblice, sunt câteva chestiuni în care creștinii nu cad de acord. Mai întâi, unii creștini cred că toate legămintele sunt de natură condițională. Dacă legămintele sunt condiționale, atunci Israelul a eșuat lamentabil să le împlinească. Alții cred că legămintele necondiționale nu sunt încă împlinite în întregime și, indiferent de neascultarea lui Israel, se vor împlini cândva în viitor. În al doilea rând, care este legătura dintre Biserica Domnului Isus și legăminte? Unii cred că Biserica împlinește legămintele și Dumnezeu nu va mai avea de-a face vreodată cu Israelul. Aceasta se numește teologia înlocuirii și are puțină dovadă scripturală. Alții cred că Biserica inițial sau parțial va împlini aceste legăminte. Cu toate că multe dintre promisiunile privitoare la poporul Israel sunt încă în viitor, mulți cred că Biserica este părtașă la legăminte într-un fel. Alții cred că legămintele sunt pentru Israel și numai pentru Israel și că Biserica nu are parte în aceste legăminte.
English
Care sunt legămintele din Biblie?
