Întrebare
Cum putem experimenta adevărata libertate în Cristos?
Răspuns
Cu toții căutăm libertatea. Mai ales în Vest, libertatea e cea mai înaltă virtute, și e căutată de toți cei care sunt sau se consideră asupriți. Dar libertatea în Cristos nu e la fel ca libertatea politică sau economică. În realitate, unii dintre cei mai crunt asupriți oameni din istorie au avut libertate deplină în Cristos. Biblia ne spune că, vorbind din punct de vedere spiritual, nimeni nu e liber. În Romani 6, Pavel explică faptul că suntem cu toții robi. Suntem fie robi păcatului, fie robi ai neprihănirii. Cei care sunt robi păcatului nu se pot elibera de el, dar odată ce suntem eliberați de pedeapsa și de puterea păcatului prin cruce, devenim un alt fel de robi, și în acea robie găsim pace deplină și adevărata libertate.
Deși pare o contradicție, de singura libertate adevărată în Cristos au parte cei care sunt robii Lui. Robia a ajuns să însemne degradare, greutăți și inegalitate. Dar paradigma biblică este adevărata liberate a robului lui Cristos care experimentează bucurie și pace, roadele singurei libertăți adevărate pe care o vom cunoaște vreodată în viața aceasta. De 124 de ori apare în Noul Testament cuvântul doulos, care înseamnă „cineva care îi aparține altcuiva” sau „rob fără drepturi de proprietate”. Din nefericire, majoritatea versiunilor moderne ale Bibliei, cât și traducerea King James, cel mai adesea traduc doulos cu „servitor” sau „slugă”. Dar un servitor e o persoană care lucrează pentru o plată și căreia, în virtutea muncii sale, i se cuvine ceva din partea stăpânului. Creștinul, pe de altă parte, nu are nimic ce să-I ofere Domnului ca plată pentru iertarea Lui și Îi aparține cu totul Stăpânului care l-a cumpărat cu sângele Lui vărsat pe cruce. Creștinii sunt cumpărați cu acel sânge și sunt în posesia Domnului și Mântuitorului lor. Nu suntem angajați de El, ci Îi aparținem (Romani 8.9). Așadar „rob” e într-adevăr singura traducere potrivită a cuvântului doulos.
Departe de a fi asuprit, robul lui Cristos e cu adevărat liber. Am fost eliberați din păcat de Fiul lui Dumnezeu care a spus: „Deci dacă Fiul vă eliberează, veți fi cu adevărat liberi.” (Ioan 8.36, NTLR) Acum creștinul poate spune cu adevărat, împreună cu Pavel: „În adevăr, legea Duhului de viață în Cristos Isus m-a izbăvit de legea păcatului și a morții.” (Romani 8.2) Acum cunoaștem adevărul, și acel adevăr ne-a făcut liberi (Ioan 8.32). În mod paradoxal, prin faptul că suntem robi ai lui Cristos am devenit și fii și moștenitori ai Dumnezeului Preaînalt (Galateni 4.1-7). Ca moștenitori, suntem părtași la acea moștenire – viața veșnică – pe care o dă Dumnezeu tuturor copiilor Lui. Acesta e un privilegiu mai presus decât orice comoară pământească pe care am putea-o moșteni, și în tot acest timp cei aflați în robia păcatului moștenesc doar moarte spirituală și o veșnicie în iad.
De ce, atunci, atât de mulți creștini trăiesc ca și când s-ar afla încă în robie? Dintr-un singur motiv, adesea ne răzvrătim împotriva Stăpânului nostru și refuzăm să-L ascultăm și ne ținem de viața noastră veche. Ne ținem de păcatele care odată ne-au ținut ca robi ai lui Satan, ca stăpân al nostru. Pentru că natura noastră nouă continuă să trăiască în vechea natură carnală, suntem încă atrași spre păcat. Pavel le spune efesenilor să „se dezbrace” de omul cel vechi, cu înșelăciunea și corupția lui, și să se „îmbrace” cu omul cel nou, cu neprihănirea lui. Dezbrăcare de minciună și îmbrăcare cu adevăr. Dezbrăcare de furt și îmbrăcare cu muncă și folos. Dezbrăcare de amărăciune, furie și mânie și îmbrăcare cu bunătate, compasiune și iertare (Efesnei 4.22-32). Am fost eliberați de robia păcatului, dar adesea ne luăm lanțurile înapoi, fiindcă parte din noi iubește viața veche.
Mai mult, adesea nu ne dăm seama că am fost răstigniți împreună cu Cristos (Galateni 2.20) și că am fost născuți din nou ca făpturi complet noi (2 Corinteni 5.17). Viața de creștin e una de moarte față de sine și de ridicare pentru „a umbla în viața cea nouă” (Romani 6.4) și această viață nouă e caracterizată de gânduri despre El, care ne-a salvat, nu gânduri despre firea moartă care a fost răstignită împreună cu Cristos. Când ne gândim în mod continuu la noi înșine și-i facem pe plac firii implicându-ne în păcate de care am fost eliberați, în esență purtăm cu noi un cadavru, plin de putreziciune și moarte. Singura cale de a-l îngropa complet este prin puterea Duhului Sfânt, care e singura sursă de putere. Întărim natura nouă hrănindu-ne în mod constant cu Cuvântul lui Dumnezeu, și prin rugăciune obținem puterea de care avem nevoie pentru a scăpa de dorința de a ne întoarce la vechea viață de păcat. Apoi ne vom da seama că statutul nostru nou de robi ai lui Cristos e singura libertate adevărată și vom chema puterea Lui, să facă posibil ca „păcatul să nu mai domnească în trupul [nostru] muritor și să nu mai [ascultăm] de poftele lui” (Romani 6.12).
English
Cum putem experimenta adevărata libertate în Cristos?
