Întrebare
Cum ar trebui să considere creștinul logica?
Răspuns
Logica este știința de a dobândi adevăr prin analiza datelor fie direct (deductiv), fie indirect (inductiv). Logica ia presupozițiile în cauză, analizează relațiile, le compară cu alți factori cunoscuți și ajunge la o concluzie care identifică un fapt necunoscut anterior. Logica e matematică cu idei în loc de cifre. E un mod de a identifica relațiile dintre idei.
Logica pare să fie una dintre legile naturale fixate de Dumnezeu la crearea universului. Apoi, Dumnezeu a creat omenirea cu o minte și cu capacitatea de a raționa. Fiind o creație a lui Dumnezeu, logica e un lucru bun care, atunci când e folosită în mod potrivit, ne poate îndrepta spre Dumnezeu. Din păcate, e ușor să folosești logica incorect.
Știința logicii se ocupă cu formularea relațională a ideilor. La fel ca cifrele din matematică, ideile pot fi integrate în formule care prezintă relația lor cu alte idei. E benefic să înțelegem lucrurile elementare ale acestor formule. Argumentele moderne sunt adesea saturate de emoții, care pot împiedica conversația și pot exclude o soluționare folositoare. Pasiunea poate obstrucționa calea către adevăr. Adesea adevărul e ascuns de ceea ce se cunoaște sub numele de sofism – o argumentare bazată pe o logică falsă și pe un raționament eronat. Sofismele sunt o tactică de intimidare și nu duc la discuții constructive.
Logica într-un sens practic include atât formule, cât și date. Formulele asigură relațiile, dar trebuie să existe idei de bază care să fie analizate de formule. Deși relativismul fărâmițează bucată cu bucată până și presupunerile cele mai de bază, majoritatea oamenilor continuă să se bazeze pe dovezile empirice – date pe care le acumulează prin simțămintele lor. Cei mai mulți sunt încrezători să facă afirmații de felul „exist” și „masa există”. Logica preia aceste date și furnizează mai mult adevăr. „Orice lucru care are un început a fost făcut de altceva” e o afirmație obținută prin deducție logică. Analizând mai departe lucrurile, se ajunge la adevăruri mai complexe, de felul „există Dumnezeu”.
Din nefericire mulți dintre cei care dezbat lucrurile ajung în mod neavizat la sofisme pentru că nu pornesc de la începutul lucrurilor. Adică permit ca noțiuni preconcepute, nedovedite să fie folosite ca date. Evoluționiștii pornesc de la evoluția naturalistă ca bază pentru argumentele lor, pentru că nu vor să accepte posibilitatea miracolelor. Multe religii resping faptul că Isus este Dumnezeul-Om pentru că pornesc de la gnosticism (fizicul e rău; spiritualul e bun). Seculariștii care susțin faptul că religia e un răspuns instinctiv față de frica morții pornesc de la presupunerea că Dumnezeu nu există.
Adevărul este că cei mai mulți oameni nu vor fi influențați în mod semnificativ de logică să creadă ceva contrar convingerilor lor. De obicei sentimentul înfrânge logica. Și cu toate că nici Isus, nici apostolii nu au fost străini de logică, aceasta nu a fost unealta lor principală. Când Petru a spus să fim „totdeauna gata să răspundem oricui ne cere socoteală de nădejdea care este în noi” (1 Petru 3.15), nu a vrut să spună să începem cu argumentul ontologic pentru existența lui Dumnezeu, ci să fim pregătiți să prezentăm relația noastră cu Dumnezeu și nădejdea care vine din ea. Cine își bazează credința pe emoții nu va putea urmări o conversație bazată pe logică. Logica în mâinile unui apologet instruit e o unealtă puternică. Dar la fel de convingătoare sunt „dovezile empirice” ale vieții de creștin. Noi suntem „lumina lumii” (Matei 5.14); poate că întunericului nu-i place lumina, dar nu îi poate nega existența. Așa cum l-a învățat Pavel pe Tit: „... în învățătură, dă dovadă de curăție, de vrednicie, de vorbire sănătoasă și fără cusur, ca potrivnicul să rămână de rușine și să nu poată să spună nimic rău de noi.” (Tit 2.7-8)
English
Cum ar trebui să considere creștinul logica?
