Întrebare
E permis să folosim lumânări în conexiune cu rugăciunea?
Răspuns
Nu există motiv biblic pentru care nu putem aprinde lumânări în timp ce ne rugăm sau în timp ce facem orice altceva, ca chestiune în sine. Lumânările sunt obiecte neînsuflețite. Nu au putere, nu au tărie și nici capacități mistice sau supranaturale. Nu sunt nimic mai mult decât ceară și o bucată de sfoară, posibil cu o anumită aromă adăugată.
Lumânările – și alte lumini – ne pot aminti că Isus e Lumina lumii. Lumânările ne pot aminti să „[credem] în lumină, ca să [fim] fii ai luminii.” (Ioan 12.36) A avea o lumânare aprinsă în timp ce ne rugăm ne poate ajuta să ne concentrăm rugăciunile și gândurile asupra lui Isus, ca Lumină a lumii.
Însă ceea ce lumânările nu pot face e să însoțească rugăciunile noastre înspre cer, să facă rugăciunile mai puternice sau mai eficiente, adăugând ceva la ele, sau să se roage pentru noi în vreun fel. Lumânările aprinse într-o biserică Romano-Catolică, de exemplu, se crede că continuă rugăciunea celui care se roagă mult timp după ce acesta iese din biserică. Lucrul acesta e nebiblic. Rugăciunea e o conversație cu Tatăl nostru ceresc – un dialog între două ființe vii, conștiente, receptive, care împărtășesc același Duh Sfânt. Nicio lumânare nu poate pătrunde într-o asemenea relație.
Lumânările sunt folosite în diverse tipuri de ritualuri de închinare. Vrăjitorii și șamanii, catolicii, adepții New-Age, unii protestanți, evrei, budiști și hinduși, cu toții folosesc lumânările în serviciile lor de închinare. Aprinderea lumânărilor votive corespunde, de asemenea, curentelor de închinare emergentă, care îmbrățișează misterul, misticismul și intrarea în realitate prin experimentare.
În cele din urmă, folosirea lumânărilor în rugăciune e inocentă în sine. Pericolul constă din a le atribui o putere pe care pur și simplu nu o posedă.
English
E permis să folosim lumânări în conexiune cu rugăciunea?
