Întrebare
Afectează mântuirea mai mult decât doar viața de după moarte?
Răspuns
Adesea subliniem felul în care mântuirea are impact asupra vieții de după moarte, dar neglijăm să ne gândim la felul în care trebuie să aibă impact asupra vieții noastre de acum. Venirea la Cristos prin credință e bazinul de apă al vieții în foarte multe aspecte – odată ce suntem mântuiți, suntem eliberați de păcat și ni se dă o viață nouă și o perspectivă nouă. Așa cum a spus Newton: „Pierdut eram, dar acum sunt găsit, / Am fost orb, și acum văd." După mântuire, totul se schimbă.
În Epistole, găsim și un accent semnificativ pus asupra trăirii zilnice. Potrivit cu Efeseni 2.10, motivul pentru care suntem mântuiți nu e doar pentru a petrece veșnicia în cer, ci pentru a face „faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte ca să umblăm în ele". Aceste „fapte bune" trebuie făcute aici, în această lume. Dacă mântuirea noastră veșnică nu se reflectă în viața noastră de zi cu zi, există o problemă.
Iacov și-a scris scrisoarea pentru a încuraja la trăirea unei credințe aplicate. Mântuirea noastră trebuie să aibă ca rezultat o limbă controlată (Iacov 1.6) și alte schimbări în viața noastră. Credința care pretinde să existe separat de dovada faptelor bune e „moartă" (Iacov 2.20). În 1 Tesaloniceni 2.12, Pavel scrie: „Să vă purtați într-un chip vrednic de Dumnezeu, care vă cheamă la Împărăția și slava Sa." O viață trăită în supunere și ascultare de Dumnezeu e un rod al mântuirii. Isus ne-a învățat că suntem slujitorii Lui, așezați aici să continuăm lucrarea Lui, în timp ce așteptăm întoarcerea Lui (Luca 19.12-27).
În cartea Apocalipsa, Dumnezeu trimite scrisori la șapte biserici (Apocalipsa 2-3), și în fiecare caz există domenii specifice ale trăirii zilnice cu privire la care sunt fie lăudate, fie condamnate. Biserica din Efes a fost recunoscută pentru lucrarea și răbdarea ei. Și Biserica din Smirna a fost lăudată pentru credincioșie în încercări și sărăcie. De cealaltă parte, Biserica din Pergam a fost mustrată fiindcă tolera învățătura falsă, iar Biserica din Tiatira a fost mustrată fiindcă urmau un învățător fals în păcate sexuale. În mod evident, Isus considera că mântuirea este ceva ce trebuie să afecteze viața de zi cu zi, nu doar viața de după moarte.
Mântuirea este începutul unei vieți noi (2 Corinteni 5.17). Dumnezeu are capacitatea de a restaura și reclădi ceea ce a fost distrus de păcat. În Ioel 2.25, Dumnezeu i-a promis lui Israel că, cu toate că a adus judecata asupra lor pentru păcatele lor, poate să le „[răsplătească] anii pe care i-au mâncat lăcustele arbeh, ielec, hasil și gazam", când se vor pocăi și se vor întoarce la El. O restaurare similară îi e promisă lui Israel în Zaharia 10.6. Aceasta nu vrea să însemne că a fi mântuit face ca totul să fie propice și fără probleme în această viață. Sunt momente în care Dumnezeu alege să îngăduie greutățile, pentru a ne aduce aminte de cât de mult costă păcatul sau de nevoia de a ne baza mai mult pe El. Dar înfruntăm aceste încercări cu o perspectivă nouă și cu putere de sus. În realitate, greutățile pe care le îndurăm sunt de fapt daruri din partea lui Dumnezeu, pentru a ne face să creștem în credință și să ne echipeze să fim o binecuvântare pentru alții (2 Corinteni 1.4-6, 12.8-10).
În lucrarea lui Isus, oricine a venit la El cu credință a fost schimbat pentru totdeauna. Cel demonizat din Decapole a mers acasă evanghelist (Marcu 5.20). Leproșii s-au alăturat societății, curățați și plini de bucurie (Luca 17.15-16). Pescarii au devenit apostoli (Matei 4.19), vameșii au devenit filantropi și păcătoșii au devenit sfinți (Luca 19.8-10). Prin credință suntem mântuiți (Efeseni 2.8), și schimbarea pe care o aduce mântuirea începe acum.
English
Afectează mântuirea mai mult decât doar viața de după moarte?
