Întrebare
Dacă mariajul e atât de dificil, de ce ar trebui să-l iau în calcul?
Răspuns
„Căsătoria să fie ținută în toată cinstea...” (Evrei 13.4) O căsnicie biblică, care constă dintr-un bărbat și o femeie aflați într-un angajament de dragoste de o viață, este o instituție onorabilă și dumnezeiască. Curentele vin și trec, și lumea are prejudecățile ei, dar planul lui Dumnezeu pentru căsătorie continuă să fie unitatea de bază a societății.
Din nefericire, unii oameni își pierd încrederea în căsnicie ca instituție. Unii, chiar dintre cei care se numesc creștini, denigrează mariajul ca fiind „un joc al nebunilor” care e destinat să sfârșească în regret. Unii adoptă conceptul generat de deziluzii că a-ți lua un angajament de o viață e un lucru nesăbuit, având în vedere că cealaltă persoană se va schimba – nu știm cum va fi partenerul nostru de căsnicie în douăzeci sau chiar în cinci ani. Ar putea fi o persoană cu totul diferită – trebuie oare să fim ținuți de un jurământ pe care l-am făcut în tinerețe?
Dacă mariajul ar fi menit doar pentru a satisface dorințele personale ale unui bărbat sau ale unei femei, atunci, și numai atunci, descrierea sfintei căsătorii ca fiind „nebunească” ar putea fi validă. Însă o căsnicie dumnezeiască nu e egoistă. Jurământul de căsătorie nu e un angajament de o viață de a fi iubit. E un jurământ de a dărui dragoste. Mariajul este un angajament de a dărui dragoste toată viața. Este hotărârea de a trăi pentru beneficiul celeilalte persoane, de a sta alături și de a fi suportul persoanei iubite. De a dărui și a dărui și a dărui, până la punctul de a-ți da și propria viață (Efeseni 5.25).
Chiar mai de la temelie, nu omul a inventat căsătoria. Dumnezeu a făcut acest lucru. Când Dumnezeu i-a făcut pe oameni bărbat și femeie, i-a așezat în Eden și i-a adus laolaltă în căsătorie, El a avut un scop în minte. Scopul cel mai de bază a fost ca mariajul să producă mai mulți oameni care să poarte Numele lui Dumnezeu și să reflecte chipul Lui (Genesa 1.26-28, 2.22-24). Reproducerea umană a fost primul mandat afirmat de Dumnezeu pentru uniunea dintre Adam și Eva. Căsătoria, prima și cea mai fundamentală instituție a lui Dumnezeu, este menită să fie temelia pentru unitatea familiei.
Mai mult, pentru a reflecta potrivit și deplin întregul chip al lui Dumnezeu, omenirea a fost creată să constea din două genuri, „bărbat și femeie” (Genesa 1.27). Reflectarea deplină a caracterului lui Dumnezeu în omenire face necesare ambele genuri, bărbat și femeie. Căsătoria este mijlocul prin care cele două genuri se conectează în mod intim. Atunci când bărbatul și femeia sunt uniți în căsnicie, împreună reflectă o imagine a lui Cristos și a Bisericii (Efeseni 5.22-23). Căsnicia înseamnă mult mai mult decât fericire romantică sau companie sau contact sexual. Credincioșii găsesc adevărata bucurie în parteneriatul marital unul cu celălalt atunci când Dumnezeu e îndrumătorul lor. Da, luna de miere va lua sfârșit. Da, ambii soți se va dovedi că sunt într-o măsură diferiți de felul în care s-au prezentat unul altuia în perioada de curtare. Da, mai devreme sau mai târziu atât soțul, cât și soția vor fi dezamăgiți într-un aspect sau altul cu privire la celălalt. Da, oamenii se schimbă, și nu întotdeauna spre mai bine. Însă Dumnezeu a avut o idee bună atunci când a inventat căsătoria – „foarte bună”, potrivit cu Genesa 1.31. Dumnezeu chiar folosește căsătoria ca metaforă pentru relația Lui cu poporul Lui (Osea 2.19-20).
Căsătoria va da pe față slăbiciunile din fiecare individ. Încercările și provocările vor veni. Tăria jurămintelor va fi testată. Însă trăim prin credință (2 Corinteni 5.7). Căsătoria este instituția lui Dumnezeu pentru omenire. Dacă El a inventat-o, dacă a conceput-o să Îi îndeplinească scopurile, și dacă El este în ea, atunci e bună. Nu trebuie să abandonăm ideea de căsătorie numai pentru că unii oameni nu au obținut din ea ceea ce și-au imaginat. La urma urmei, nu cei care obțin în lumea aceasta sunt cei care găsesc împlinirea, ci cei care dăruiesc (Faptele Apostolilor 20.35). Cei care, prin harul lui Dumnezeu, imită dăruirea jertfitoare a lui Isus Cristos vor găsi că mariajul e un lucru bun. Va costa ceva – de fapt va costa totul! Însă în faptul că ne dăruim pe noi înșine găsim cea mai înaltă semnificație a vieții în Cristos.
Nimic din toate acestea nu înseamnă că fiecare credincios trebuie să se căsătorească. Dumnezeu știe că pentru unii e bine să nu se căsătorească, și unele situații fac căsătoria de nedorit. Vezi 1 Corinteni 7. O persoană singură dăruiește dragoste jertfitoare în alte moduri și oricum reflectă caracterul lui Dumnezeu. Mariajul nu e pentru toți, dar mariajul în sine e o instituție dumnezeiască ce trebuie apreciată.
Căsătoria nu trebuie să fie mizerabilă și nu va fi dacă înțelegem ce intenționează Dumnezeu să fie căsătoria și urmăm instrucțiunile Lui. O căsătorie dumnezeiască, biblică pune la dispoziție o viață întreagă de oportunități în care doi oameni să fie o binecuvântare unul pentru celălalt și pentru familia lor în Numele lui Isus Cristos. Domnul nostru a binecuvântat nunta prietenilor Lui din Cana cu ajutorul Lui dat cu bucurie (Ioan 2.1-5) și continuă să binecuvânteze unirea maritală și în ziua de azi.
English
Dacă mariajul e atât de dificil, de ce ar trebui să-l iau în calcul?
