Întrebare
Există putere în mărturisirea pozitivă?
Răspuns
Mărturisirea pozitivă este practica de a spune cu voce tare ceea ce vrei să se întâmple, cu așteptarea că Dumnezeu va face să devină realitate. E populară în rândurile adepților evangheliei prosperității, care susțin că cuvintele au putere spirituală și că, dacă rostim cu voce tare cuvintele potrivite cu credința potrivită, putem obține bogății și sănătate, îl putem lega pe Satan și putem realiza tot ceea ce dorim. Să mărturisești pozitiv înseamnă să rostești cuvinte pe care le credem sau vrem să le credem, făcându-le să devină astfel realitate. Lucrul acesta e în opoziție cu mărturisirea negativă, care înseamnă să recunoaștem greutățile, sărăcia și bolile, și astfel (după cum se presupune) să le acceptăm și să refuzăm ușurarea, bunăstarea și sănătatea pe care le are în plan Dumnezeu pentru noi.
Sunt câteva lucruri greșite cu privire la filosofia aceasta. Cel mai periculos este credința că cuvintele au un fel de putere spirituală, magică, pe care o putem folosi ca să obținem ceea ce vrem. Practica împrumută nu din adevărurile biblice, ci dintr-un concept New Age numit „legea atracției”. Acesta ne învață că „lucrurile asemănătoare se atrag” – o afirmație pozitivă sau un gând pozitiv vor atrage o reacție pozitivă. Totul este saturat cu prezența și puterea lui Dumnezeu – nu „Dumnezeu” ca Creatorul omniprezent, ci „dumnezeu” într-un fel hindus/panteist. Rezultatul net este ideea că cuvintele noastre dețin puterea de a-L forța pe Dumnezeu să ne dea ceea ce vrem – o credință eretică. Mai mult, rezultatele atribuite mărturisirii pozitive sunt alimentate de credința individului. Acest lucru duce la vechea credință că boala și sărăcia sunt o formă de pedeapsă pentru păcat (în acest caz, lipsa credinței). Ioan 9.1-3 și întreaga carte Iov respinge acest lucru.
A doua problemă este că evanghelia prosperității interpretează greșit promisiunile lui Dumnezeu. „Mărturisirea” înseamnă să cazi de acord cu ceea ce a spus Dumnezeu; „mărturisirea pozitivă” înseamnă să soliciți împlinirea unor dorințe omenești. Oamenii care promovează mărturisirea pozitivă spun că practica e pur și simplu reafirmarea promisiunilor lui Dumnezeu așa cum sunt date în Biblie. Însă nu fac diferența între promisiunile universale pe care le-a făcut Dumnezeu celor care Îl urmează (de exemplu în Filipeni 4.19) și promisiunile personale făcute indivizilor la un anumit moment, pentru un anumit scop (de exemplu în Ieremia 29.11). De asemenea, interpretează greșit promisiunile pe care ni le dă Dumnezeu, refuzând să accepte că planul lui Dumnezeu pentru viața noastră poate să nu se potrivească cu al nostru (Isaia 55.9). O viață perfectă, lipsită de griji e în antiteză cu felul în care a spus Isus că va arăta viața creștină – și viața pe care au trăit-o urmașii Săi. Isus nu a promis prosperitate, ci a promis greutăți (Matei 8.20). El nu a promis că fiecare dorință a noastră ne va fi împlinită, ci a promis că vom avea ceea ce ne va fi necesar (Filipeni 4.19). El nu a promis pace în familie, ci a promis că familiile vor avea probleme, când unii vor alege să-L urmeze, iar alții nu (Matei 10.34-36). Și nu a promis sănătate, ci că va împlini planul Lui pentru noi și ne-a promis har în încercări (2 Corinteni 12.7-10).
O altă problemă legată de mărturisirea pozitivă este că deși „mărturisirile” se înțelege că se referă la lucruri din viitor, mare parte dintre afirmații sunt simple minciuni. Cu siguranță, afirmarea verbală a credinței în Dumnezeu și a izbăvirii prin jertfa lui Isus e un lucru bun. Dar proclamarea: „Îl ascult întotdeauna pe Dumnezeu” sau „Sunt sănătos” e înșelătoare și posibil împotriva chiar a voii lui Dumnezeu de care ne ținem. Deosebit de tulburătoare sunt „mărturisirile” despre alți oameni. Dumnezeu ne-a dat fiecăruia dintre noi libertatea de a-L sluji sau de a ne răzvrăti împotriva Lui în căile noastre individuale; să afirmăm altceva e o nebunie.
În cele din urmă, Biblia arată foarte clar că „mărturisirea negativă” nu anulează binecuvântările lui Dumnezeu. Psalmii sunt plini de strigăte la Dumnezeu pentru izbăvire, și Psalmul 55.22 și 1 Petru 5.7 ne îndeamnă să urmăm acest exemplu. Chiar Isus a venit în fața Tatălui conștient de situație și cerând ajutor (Matei 26.39). Dumnezeul Bibliei nu e un Moș Crăciun cosmic (Iacov 4.1-3). E un Tată iubitor care vrea să fie implicat în viața copiilor Săi – în aspectele bune și rele. Atunci când ne smerim și cerem ajutor El fie ne izbăvește din circumstanțe, fie ne dă tăria să trecem prin ele.
Are mărturisirea pozitivă vreo valoare? Într-un fel. Cei care sunt încrezători că pot rezolva o problemă sunt în general mai relaxați și mai creativi. O dispoziție optimistă s-a dovedit că îmbunătățește sănătatea. Și oamenii veseli adesea sunt la o distanță emoțională suficientă întrei ei și alții încât să prindă indicii subtile care pot duce la tranzacții personale și de afaceri de succes. Pe lângă aceasta, rostirea constantă a scopurilor le menține în prim-plan; cei care se gândesc constant la a face bani vor acționa în consecință.
Pericolele mărturisirii pozitive întrec de departe beneficiile. Toate avantajele pe care le-am enumerat sunt psihologice și oarecum fiziologice – nu spirituale. Singurul beneficiu spiritual care poate fi obținut e faptul că oamenii care se așteaptă ca Dumnezeu să lucreze sunt mai predispuși să vadă mâna Domnului în situațiile respective. Însă cuvintele nu sunt magice. Rolul nostru în relație cu Dumnezeu Tatăl nu este să pretindem, ci să cerem ajutor și să ne încredem și să ne dăm seama că binecuvântările noastre nu depind de tăria credinței pe care o avem, ci de planul Lui și de puterea Sa.
English
Există putere în mărturisirea pozitivă?
