Întrebare
Ce vrea să spună Biblia prin moartea față de sine?
Răspuns
Conceptul „morții față de sine” se găsește în tot Noul Testament. Acesta exprimă esența adevărată a vieții creștine, în care ne luăm crucea și Îl urmăm pe Cristos. Moartea față de sine e parte din a fi născuți din nou; sinele vechi moare și sinele nou vine la viață (Ioan 3.3-7). Nu doar că creștinii sunt născuți din nou în momentul mântuirii, ci continuăm să murim față de sine ca parte din procesul sfințirii. Prin urmare, moartea față de sine e atât un eveniment unic, cât și un proces pe toată durata vieții.
Isus le-a vorbit în mod repetat ucenicilor despre faptul că trebuie să-și ia crucea (ca instrument al morții) și să Îl urmeze. A arătat clar că dacă e ca cineva să Îl urmeze, trebuie să se lepede de sine însuși, ceea ce înseamnă să-și dea viața – spiritual, simbolic și chiar fizic, dacă e necesar. Aceasta era o condiție pentru a fi urmaș al lui Cristos, care a afirmat că dacă încercăm să ne salvăm viața pământească, ne vom pierde viața în Împărăție. Dar cei care își vor da viața pentru El vor găsi viața veșnică (Matei 16.24-25, Marcu 8.34-35). Într-adevăr, Isus a mers până acolo încât a spus că cei care nu vor să-și sacrifice viața pentru El nu pot fi ucenicii Lui (Luca 14.27).
Ritualul botezului exprimă dedicarea credinciosului de a muri față de stilul de viață vechi, păcătos (Romani 6.4-8) și de a fi renăscut la o viață nouă în Cristos. În cadrul botezului creștin, acțiunea de a fi scufundat în apă simbolizează moartea și îngroparea împreună cu Cristos. Acțiunea de a ieși din apă ilustrează învierea lui Cristos. Botezul ne identifică cu Cristos în moartea și învierea Lui, portretizând simbolic întreaga viață a creștinului ca fiind o moarte față de sine și o trăire pentru El și în El, care a murit pentru noi (Galateni 2.20).
Pavel le explică galatenilor procesul muririi față de sine ca fiind procesul în care a fost „răstignit împreună cu Cristos”, și acum nu mai trăiește Pavel, ci Cristos trăiește în el (Galateni 2.20). Viața veche a lui Pavel, cu înclinația spre a păcătui și a urma căile lumii, e moartă, și noul Pavel e locuința lui Cristos, care trăiește în și prin el. Aceasta nu înseamnă că atunci când „murim față de noi înșine” devenim inactivi sau insensibili, și nici nu ne simțim ca și când am fi morți. În schimb, moartea față de sine înseamnă că lucrurile vieții vechi sunt date morții, în special căile și modurile de viață păcătoase în care am fost odată implicați. „Cei ce sunt ai lui Cristos Isus și-au răstignit firea pământească împreună cu patimile și poftele ei.” (Galateni 5.24) Acolo unde odată am urmărit plăcerile egoiste, acum urmărim, cu egală pasiune, ceea ce-I este plăcut lui Dumnezeu.
Moartea față de sine nu e niciodată prezentată în Scriptură ca fiind ceva opțional în viața de creștin. Este realitatea nașterii noi; nimeni nu poate veni la Cristos dacă nu e dispus să-și considere viața veche răstignită împreună cu Cristos și dacă nu începe să trăiască în mod înnoit în ascultare de El. Despre urmașii căldicei care încearcă să trăiască parțial în viața veche și parțial în cea nouă Isus a spus că-i va scuipa din gură (Apocalipsa 3.15-16). Acea stare de căldicel a caracterizat Biserica din Laodiceea și caracterizează și multe biserici din ziua de azi. A fi „căldicel” e simptomul faptului că nu ești gata să mori față de sine și să trăiești pentru Cristos. Moartea față de sine nu e o opțiune pentru creștini, ci e o alegere care duce la viața veșnică.
English
Ce vrea să spună Biblia prin moartea față de sine?
