Întrebare
Ce este natura păcatului?
Răspuns
Natura păcatului este acel aspect din om care îl face răzvrătit față de Dumnezeu. Când vorbim despre natura păcatului, ne referim la faptul că avem o înclinație naturală spre păcat; având la dispoziție alegerea de a face voia lui Dumnezeu de bunăvoie, vom alege în mod natural să facem ceea ce vrem noi.
Dovezi pentru natura păcătoasă sunt din abundență. Nimeni nu trebuie să-l învețe pe un copil să mintă sau să fie egoist: în schimb, depunem mult efort să-i învățăm pe copii să spună adevărul și să le dea prioritate altora. Comportamentul păcătos vine în mod natural. Știrile sunt pline cu exemple tragice în care vedem cum omenirea acționează în mod rău. Oriunde sunt oameni sunt și probleme. Charles Spurgeon a spus: „Așa cum sarea dă aromă fiecărei picături din Atlantic, la fel păcatul afectează fiecare atom al ființei noastre. Din păcate e atât de prezent, atât de abundent, încât dacă nu îl detectezi, ești înșelat.”
Biblia explică motivul problemei. Omenirea e păcătoasă, nu doar în teorie sau în practică, ci prin natura ei. Păcatul face parte din fiecare fibră a ființei noastre. Biblia vorbește despre „firea păcătoasă”, în Romani 8.3. „Natura noastră pământească” este cea care produce lista de păcate din Coloseni 3.5. Și Romani 6.6 vorbește despre „trupul păcatului”. Existența în carne și sânge pe care o ducem pe pământul acesta e modelată de natura noastră păcătoasă, coruptă.
Natura păcătoasă e universală în omenire. Cu toții avem o natură păcătoasă, și aceasta afectează fiecare parte din noi. Aceasta este doctrina depravării totale, și e biblică. Cu toții ne-am rătăcit (Isaia 53.6). Pavel admite: „Eu sunt pământesc, vândut rob păcatului.” (Romani 7.14) Și spune: „Cu firea pământească, slujesc legii păcatului.” (Romani 7.25) Solomon e și el de acord: „Fiindcă pe pământ nu este niciun om fără prihană, care să facă binele fără să păcătuiască.” (Eclesiastul 7.20) Probabil că apostolul Ioan afirmă cel mai răspicat: „Dacă zicem că n-avem păcat, ne înșelăm singuri și adevărul nu este în noi.” (1 Ioan 1.8)
Chiar și copiii au o natură păcătoasă. David deplânge faptul că s-a născut cu păcat, care lucrează deja în el: „Iată că sunt născut în nelegiuire și în păcat m-a zămislit mama mea.” (Psalmul 51.5) În alt loc, David afirmă: „Cei răi sunt stricați încă din pântecele mamei lor, mincinoșii se rătăcesc odată cu ieșirea din pântecele mamei lor.” (Psalmul 58.3)
De unde vine natura păcătoasă? Scriptura spune că Dumnezeu i-a creat pe oameni buni și fără natură păcătoasă: „Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească și parte femeiască i-a făcut.” (Genesa 1.27) Însă Genesa 3 consemnează neascultarea lui Adam și a Evei. Prin acea singură acțiune, păcatul a intrat în natura lor. Au fost imediat loviți de un simțământ de rușine și nepotrivire, și s-au ascuns de prezența lui Dumnezeu (Genesa 3.8). Când au avut copii, chipul și asemănarea lui Adam au fost date mai departe urmașilor (Genesa 5.3). Natura păcătoasă s-a manifestat devreme în linia genealogică: chiar primul copil născut din Adam și Eva, Cain, a devenit primul ucigaș (Genesa 4.8).
Din generație în generație, natura păcătoasă a fost dată mai departe la toată omenirea: „... printr-un singur om a intrat păcatul în lume și prin păcat a intrat moartea, și astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toți au păcătuit…” (Romani 5.12) Acest verset prezintă și adevărul neliniștitor că natura păcătoasă duce negreșit la moarte (vezi și Romani 6.23 și Efeseni 2.1).
Alte consecințe ale naturii păcatului sunt ostilitatea față de Dumnezeu, ignorarea adevărului Lui. Pavel spune: „Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământești este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu și nici nu poate să se supună. Deci cei ce sunt pământești nu pot să placă lui Dumnezeu.” (Romani 8.7-8) De asemenea: „Omul firesc nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie, și nici nu le poate înțelege, pentru că trebuie judecate duhovnicește.” (1 Corinteni 2.14)
Există o singură Persoană în istoria lumii care nu a avut o natură păcătoasă: Isus Cristos. Nașterea Lui din fecioară I-a permis să intre în lumea noastră evitând blestemul dat mai departe de Adam. Apoi Isus a trăit o viață fără păcat, de absolută perfecțiune. A fost „Cel Sfânt și Neprihănit” (Faptele Apostolilor 3.14) care „n-a cunoscut niciun păcat” (2 Corinteni 5.21). Lucrul acesta I-a permis să fie jertfit pe cruce ca substitutul nostru perfect: „Mielul fără cusur și fără prihană” (1 Petru 1.19) Jean Calvin pune lucrurile în perspectivă: „Fiindcă, cu siguranță, Cristos e mult mai puternic să salveze decât a fost Adam să ruineze.”
Prin Cristos suntem născuți din nou. „Ce este născut din carne este carne și ce este născut din Duh este duh.” (Ioan 3.6) Când ne naștem din Adam, moștenim natura lui păcătoasă; dar când ne naștem din nou în Cristos, moștenim o natură nouă: „Căci, dacă este cineva în Cristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi.” (2 Corinteni 5.17)
Odată ce venim la Cristos, nu ne pierdem natura păcătoasă. Biblia spune că păcatul rămâne în noi și că lupta cu acea natură veche va continua câtă vreme ne vom afla în lumea aceasta. Pavel își deplânge propria luptă în Romani 7.15-25. Dar avem ajutor în bătălie – ajutor divin. Duhul lui Dumnezeu vine să locuiască în fiecare credincios și ne dă puterea de care avem nevoie să biruim atragerea naturii păcatului din noi. „Oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuiește, pentru că sămânța Lui rămâne în el; și nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu.” (1 Ioan 3.9) Planul final al lui Dumnezeu pentru noi este sfințirea deplină, atunci când Îl vom vedea pe Cristos (1 Tesaloniceni 3.13, 1 Ioan 3.2).
Prin lucrarea Sa terminată de la cruce, Isus a satisfăcut mânia lui Dumnezeu împotriva păcatului și a făcut rost pentru credincioși de victorie asupra naturii lor păcătoase: „El a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn, pentru ca noi, fiind morți față de păcate, să trăim pentru neprihănire.” (1 Petru 2.24) În învierea Lui, Isus oferă viață oricui este legat de firea coruptă. Cei care sunt născuți din nou acum au această poruncă: „Socotiți-vă morți față de păcat și vii pentru Dumnezeu, în Isus Cristos, Domnul nostru.” (Romani 6.11)
English
Ce este natura păcatului?
