Întrebare
Ce spune Biblia despre neiertare?
Răspuns
Biblia are o grămadă de lucruri de spus despre iertare și neiertare. Poate că cea mai binecunoscută învățătură despre neiertare este pilda lui Isus despre robul nemilostiv consemnată în Matei 18.21-35. În pilda aceasta, un împărat îi iartă o datorie uriașă (practic una care nu putea fi niciodată plătită) unuia dintre slujitorii săi. Mai târziu însă, același slujitor refuză să ierte o datorie mică a unui alt om. Împăratul aude despre aceasta și își retrage iertarea anterioară. Isus încheie spunând: „Tot așa vă va face și Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.” (Matei 18.35) Alte pasaje ne spun că vom fi iertați precum iertăm (vezi Matei 6.14, 7.2 și Luca 6.37, de exemplu).
Nu trebuie să confundăm lucrurile aici; iertarea lui Dumnezeu nu se bazează pe faptele noastre. Iertarea și salvarea se bazează complet pe Persoana lui Dumnezeu și sunt prin lucrarea răscumpărătoare a lui Isus pe cruce. Însă acțiunile noastre demonstrează credința noastră și măsura în care înțelegem harul lui Dumnezeu (vezi Iacov 2.14-26 și Luca 7.47). Suntem cu totul nevrednici, totuși Isus a ales să plătească prețul pentru păcatele noastre și să ne dea iertare (Romani 5.8). Când ajungem să pricepem cu adevărat măreția darului lui Dumnezeu pentru noi, vom da darul mai departe. Ni s-a dat har și, la rândul nostru, trebuie să manifestăm har față de alții. În pildă, suntem scandalizați de slujitorul care nu iartă o datorie minoră, după ce i-a fost iertată datoria de neplătit. Totuși, când nu iertăm, acționăm la fel ca slujitorul din pildă.
Neiertarea ne lipsește de viața din belșug pe care Dumnezeu o vrea pentru noi. În loc să promoveze dreptatea, neiertarea noastră degenerează în amărăciune. Evrei 12.14-15 ne avertizează: „Urmăriți pacea cu toți și sfințirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul. Luați seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare și mulți să fie întinați de ea.” În mod similar, 2 Corinteni 2.5-11 ne avertizează că neiertarea poate fi o oportunitate ca Satan să ne facă să deraiem.
Știm și că cei care au păcătuit împotriva noastră – pe care poate nu vrem să-i iertăm – sunt trași la răspundere de Dumnezeu (vezi Romani 12.19 și Evrei 10.30). E important să recunoaștem că a ierta nu înseamnă să minimalizezi un rău înfăptuit sau să te împaci în mod necesar. Când alegem să iertăm, eliberăm o persoană de datoria pe care o are față de noi. Renunțăm la dreptul de a căuta răzbunare personală. Alegem să spunem că nu îi vom ține în seamă răul înfăptuit. Totuși, nu îi acordăm din nou în mod necesar acelei persoane încrederea noastră sau nu înseamnă că o eliberăm deplin de consecințele păcatului ei. Ni se spune că „plata păcatului este moartea” (Romani 6.23). Deși iertarea lui Dumnezeu ne scapă de moartea eternă, nu ne eliberează întotdeauna de consecințele mortale ale păcatului (cum ar fi o relație frântă sau o pedeapsă din partea sistemului judiciar). Iertarea nu înseamnă să acționăm ca și când nu a fost înfăptuit niciun rău, ci înseamnă că recunoaștem faptul că ne-a fost dat har din abundență și că nu avem niciun drept să ținem răul înfăptuit de cineva deasupra capului lui.
În mod repetat Scriptura ne cheamă să ne iertăm unii pe alții. Efeseni 4.32, de exemplu, spune: „Dimpotrivă, fiți buni unii cu alții, miloși și iertați-vă unul pe altul, cum v-a iertat și Dumnezeu pe voi în Cristos.” Ni s-a dat mult în ceea ce privește iertarea și, ca răspuns, se așteaptă mult de la noi (vezi Luca 12.48). Deși iertarea e adesea un lucru dificil, a fi neiertător înseamnă să nu-L asculți pe Dumnezeu și să depreciezi măreția darului Său.
English
Ce spune Biblia despre neiertare?
