Întrebare
Ce este nemurirea condiționată?
Răspuns
Te rugăm să reții, ca lucrare, GotQuestions.org respinge nemurirea condiționată / condiționalismul / anihilaționismul. Noi credem cu adevărat și pe deplin că iadul va fi pedeapsa conștientă eternă pentru toți cei care mor fără credință în Isus Hristos. Cu toate acestea, credem că nemurirea condiționată este un punct de vedere valid pe care un creștin îl poate susține. Imortalitatea condiționată nu este în niciun caz o erezie și în niciun caz condiționaliștii nu ar trebui să fie evitați ca nefiind frați și surori în Hristos. Ne-am gândit că ar fi util să avem un articol care să prezinte în mod pozitiv nemurirea condiționată, deoarece este întotdeauna bine ca punctele noastre de vedere să fie contestate, motivându-ne să cercetăm în continuare Scriptura, pentru a ne asigura că convingerile noastre sunt solide din punct de vedere biblic.
Nemurirea condiționată sau condiționalismul, pe scurt, este ideea că nu toată lumea va fi înviată la nemurire - doar cei mântuiți vor trăi veșnic. Nemurirea condiționată ca etichetă a devenit populară în secolul al XIX-lea pentru capacitatea sa de a descrie mai holistic un punct de vedere pe care mulți creștini îl cunosc ca anihilaționism.
În mod tradițional, majoritatea creștinilor credeau că cei care mor necredincioși vor fi în cele din urmă înviați la nemurire și vor trăi veșnic în iad pentru a suferi chinuri mintale și fizice pentru eternitate ca pedeapsă pentru păcatele lor. Condiționaliștii însă cred că Dumnezeu le va acorda nemurirea și viața veșnică doar celor care îndeplinesc condiția credinței mântuitoare în Hristos. Toți ceilalți - cei nemântuiți - vor suferi o a doua moarte ireversibilă, pierind pentru totdeauna și încetând să mai existe conștient.
Condiționaliștii cred că Biblia ne învață că ființele umane au fost muritoare încă de la cădere. În starea sa căzută, omul este incapabil să trăiască veșnic și este condamnat la moarte dacă Domnul nu intervine oferindu-i nemurirea. În Geneza 3:22-23, Dumnezeu îi alungă pe Adam și Eva din grădină, pentru ca ei să nu poată "să ia și din pomul vieții, să mănânce din el și să trăiască în veci". Dar în Apocalipsa 22:2, accesul la pomul vieții este restabilit - însă numai pentru locuitorii Noului Ierusalim. Susținătorii nemuririi condiționate cred că cei pierduți vor fi într-adevăr înviați, dar la judecată, nu la viață (Ioan 5:29). Doar cei acoperiți de sângele lui Hristos vor fi înviați la nemurire, incapabili să mai moară (Luca 20:35-36); doar cei care sunt făcuți apți să "moștenească Împărăția lui Dumnezeu" vor fi făcuți nepieritori și nemuritori (1 Corinteni 15:50, 53). Astfel, nemurirea și viața durabilă sunt condiționate de mântuire. Cei pierduți nu vor trăi veșnic, potrivit condiționaliștilor.
Ideea de substituție e parte integrantă din toate viziunile ortodoxe asupra ispășirii. În ispășirea păcatelor noastre, Isus ne-a luat locul, suferind ceea ce noi am fi suferit altfel. Condiționaliștii susțin că, prin urmare, este logic ca ceea ce a îndurat Hristos pentru noi să fie soarta care îi așteaptă pe cei care refuză darul Său. Mărturia biblică este că lucrarea de ispășire substitutivă a lui Hristos a constat din moartea Sa. Pavel spune că "Hristos a murit pentru cei nelegiuiți" (Romani 5:6) și că moartea Sa este "de primă importanță" (1 Corinteni 15:3). Faptul morții substitutive și trupești a lui Hristos ne este prezentat și de Petru (1 Petru 3:18) și de autorul cărții Evrei (Evrei 10:10). Condiționaliștii susțin că, prin urmare, omul pierdut înviat trebuie să moară literalmente a doua oară: dacă prin moarte Isus ne-a luat locul, cum se poate spune că pedeapsa pentru necredință este viața veșnică în iad? Dacă Isus a murit în locul păcătoșilor, atunci soarta care îi așteaptă pe cei care Îl resping este moartea, nu viața.
Condiționaliștii arată în continuare spre numeroasele pasaje din Biblie care promit moartea și distrugerea celor răi. Dumnezeu "L-a dat pe singurul Său Fiu" nu pentru ca credincioșii să scape de chinul etern, ci pentru ca ei "să nu piară" (Ioan 3:16). Pavel spune: "Plata păcatului este moartea" - nu trăirea veșnică în chinuri (Romani 6:23). Isus ne spune în Matei 10:28 să ne temem de Dumnezeu, care "poate să piardă și sufletul și trupul în gheenă". În Matei 7:13-14, El spune că drumul îngust și dificil duce la "viață", în timp ce drumul larg și ușor duce la "distrugere". În parabola lui Isus despre grâu și neghină, neghina este "arsă" sau "mistuită" (Matei 13:30) de foc, ceea ce Isus interpretează ca însemnând că cei nedrepți vor fi aruncați într-un cuptor de foc (versetele 40-42). Aceasta este o aluzie la Maleahi 4:1-3, care promite că cei răi vor fi reduși prin foc la cenușă sub picioarele celor drepți. Petru spune că, condamnând Sodoma și Gomora la distrugere prin arderea lor până la cenușă, El le-a făcut "să slujească de pildă celor ce vor trăi în nelegiuire" (2 Petru 2:6). Locuitorii Sodomei și Gomorei au fost incinerați. Prin urmare, cei neevlavioși nu vor trăi veșnic în ruină; ei vor fi complet distruși.
Există și alte texte care sunt adesea citate ca provocări la adresa nemuririi condiționate, dar despre care condiționaliștii spun că le susțin mai bine punctul de vedere. De exemplu, Isaia 66:24 vorbește despre focul nestins și viermii nemuritori care consumă "cadavrele". Susținătorii nemuririi condiționate subliniază faptul că cadavrele sunt moarte, nu vii, și că, în alte locuri din Scriptură, focul inepuizabil și necrofagii de neoprit consumă complet (Ezechiel 20:47-48; Ieremia 17:27; Amos 5:6; Deuteronomul 28:26; Ieremia 7:33). Mai mult, Isaia spune că aceste cadavre vor fi "detestabile" (NET) pentru cei neprihăniți aflați în viață, același cuvânt folosit pentru cei răi în Daniel 12:2, care promite că doar celor neprihăniți li se va acorda viața veșnică. Aceeași promisiune este făcută în Matei 25:46, unde "pedeapsa veșnică" trebuie să fie, prin urmare, pedeapsa capitală veșnică. Condiționaliștii cred că această concluzie este confirmată de Pavel în 2 Tesaloniceni 1:9, care spune că pedeapsa celor răi va fi "distrugerea veșnică". Ei susțin că "pedeapsa veșnică" și "distrugerea veșnică" nu implică o activitate continuă, așa cum "mântuirea veșnică" și "răscumpărarea veșnică" nu implică salvarea sau răscumpărarea continuă în Evrei 5:9 și 9:12. Condiționaliștii susțin, de asemenea, că chinul veșnic din iazul de foc din Apocalipsa 20:10 nu este literalmente, ci reprezintă imagini pe care Ioan și Dumnezeu le interpretează ca un simbol pentru "a doua moarte" (Apocalipsa 20:14; 21:8).
Tradiționaliștii și condiționaliștii nu trebuie să se dezbine ca frați și surori în Hristos cu privire la această problemă. Indiferent dacă destinul veșnic al celor care mor în necredință este pedeapsa veșnică conștientă sau o distrugere care durează pentru eternitate, este o soartă de temut. Mesajul Evangheliei este același, indiferent care înțelegere a iadului este corectă: Isus salvează!
English
Ce este nemurirea condiționată?
