Întrebare
De ce este "Să nu ai alți dumnezei înaintea Mea" între cele Zece Porunci?
Răspuns
Legea mozaică este construită pe cele Zece Porunci, iar Legea a fost construită pe prima poruncă: "Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care te-am scos din ţara Egiptului, din casa robiei. Să n-ai alţi dumnezei afară de Mine." (Deuteronomul 5:6-7) Aici vedem nu numai interdicția lui Dumnezeu împotriva idolatriei, ci și motivele pentru care a făcut-o. Domnul Dumnezeu a fost Cel care a avut puterea de a-l scoate pe poporul Său din robia din Egipt. Numai Lui I-a păsat suficient de mult de ei încât să-i aleagă ca să fie ai Săi și numai El i-a eliberat și i-a protejat. Pentru toate acestea, El declară că numai El merită să fie adorat și venerat. Niciun idol făcut din lemn sau piatră nu este Dumnezeu. Idolii sunt surzi, muți, orbi și neputincioși (Isaia 44:18).
Scrisoarea lui Pavel către Romani arată că închinarea la lucrurile din creație în sine - nu doar la imaginile lor - este greșită în ochii lui Dumnezeu (Romani 1:25). De asemenea, Pavel îi avertizează pe coloseni împotriva închinării la alte ființe supranaturale: "Nimeni să nu vă răpească premiul alergării, făcându-şi voia lui însuşi printr-o smerenie şi închinare la îngeri." (Coloseni 2:18a) Isus a extins definiția "altor dumnezei" pentru a include concepte pe lângă imagini, ființe vii și alte ființe supranaturale. În Matei 6:24, El avertizează împotriva închinării la lucruri materiale. "Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt; sau va ţine la unul şi va nesocoti pe celălalt: Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona." Cuvântul grecesc mammonas, tradus în unele versiuni ale Bibliei cu "bani", nu se referă la banii din buzunarele cuiva. Este personificarea bogăției sau a banilor (în special a bogăției dobândite prin lăcomie), a cărei iubire, în terminologia modernă, este "materialismul". Pericolele închinării la lucrurile materiale sunt clar evidențiate în povestea tânărului bogat (Matei 19:16-26), care s-a îndepărtat de Hristos pentru că nu se putea despărți de averea sa.
Samson (Judecători 14-16), deși era pus deoparte pentru Dumnezeu ca nazireu, s-a închinat unui alt dumnezeu care era mult mai aproape de el decât era tânărul bogat față de averea sa. Dumnezeul lui Samson era el însuși, iar mândria și închinarea la sine au dus la căderea sa. Era atât de încrezător în propriile abilități, încât credea că nu mai are nevoie de Dumnezeu, iar la final - bătut, orbit și umilit - Samson părea mai preocupat de răzbunare și de vederea sa decât de planul lui Dumnezeu pentru poporul Său ales. El s-a slujit pe sine și prioritățile sale, făcându-le idolii săi.
Cei care se închină la "alți dumnezei" vor avea în cele din urmă aceeași soartă ca și profeții lui Baal de pe Muntele Carmel, unde au fost provocați la duel de profetul Ilie. Ilie și profeții lui Baal au oferit jertfe zeităților lor respective, dar nu le-au dat foc. Zeul care va răspunde rugăminților lor și le va accepta jertfa urma să fie declarat singurul Dumnezeu adevărat pentru tot Israelul. Profeții lui Baal au început devreme și s-au rugat și l-au implorat pe Baal să le ardă jertfa. Între timp, Ilie i-a batjocorit. "Strigaţi tare, fiindcă este dumnezeu; se gândeşte la ceva sau are treabă sau este în călătorie sau poate că doarme şi se va trezi." (1 Regi 18:27) În cele din urmă, profeții lui Baal au fost uciși cu toții de către israeliți, după ce singurul Dumnezeu adevărat Și-a demonstrat puterea, arzând jertfa, apa, lemnul, pietrele și pământul de sub altar.
Dumnezeul nostru nu este niciodată ocupat, nu doarme, nu călătorește și nu este distras. Pavel descrie suveranitatea lui Dumnezeu: "Dumnezeu care a făcut lumea şi tot ce este în ea este Domnul cerului şi al pământului şi nu locuieşte în temple făcute de mâini. El nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi când ar avea trebuinţă de ceva, El, care dă tuturor viaţa, suflarea şi toate lucrurile. ... Astfel dar, fiindcă suntem de neam din Dumnezeu, nu trebuie să credem că Dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite cu meşteşugirea şi iscusinţa omului." (Fapte 17:24-25, 29). Dumnezeu ne poruncește să nu slujim altor dumnezei, pentru că nu există alți dumnezei în afară de cei pe care ni-i facem noi înșine. David descrie ceea ce îl așteaptă pe cel care Îl pune pe Dumnezeu mai presus de orice altceva: "Ferice de omul care îşi pune încrederea în Domnul, care nu se abate spre cei mândri și nici spre cei ce se închină la idoli." (Psalmul 40:4)
English
De ce este "Să nu ai alți dumnezei înaintea Mea" între cele Zece Porunci?
