Întrebare
Care e conceptul de nirvana în budism?
Răspuns
Potrivit budismului, nirvana este stare complexă conceptuală a ființei în care o persoană scapă de suferința din lume și realizează unirea ei cu universul. Persoana a cărei conștiință intră în nirvana poate în cele din urmă să lase în urmă ciclul reîncarnării, pentru a exista spiritual, deși impersonal. Cuvântul nirvana înseamnă literalmente „stingere prin suflare” sau „stingere”, dar sensul, când se aplică vieții spirituale a cuiva, e mai complicat. Nirvana se poate referi la actul stingerii – fie treptat, fie rapid (cum e când sufli o lumânare). Scopul final al budismului este nirvana, când „stingerea” tuturor dorințelor e completă și persoana trece într-o altă stare. Imaginează-ți o lumânare care arde și apoi e stinsă. Energia ei nu e distrusă, ci trece într-un alt fel de energie. Aceasta e o ilustrație de bază a ceea ce se întâmplă când sufletul atinge nirvana.
Sunt trei „focuri” pe care budiștii caută să le stingă pentru a găsi nirvana. Acestea sunt pasiunea, aversiunea (ura) și ingnoranța (iluzia). La suprafață, stingerea pare biblică. Biblia ne avertizează să nu ne lăsăm stăpâniți sau conduși de poftă/pasiune (Romani 6.12) și ne poruncește să „omorâm” orice e pământesc în noi, inclusiv pasiunile păcătoase (Coloseni 3.5). Ura și ignoranța cu voia sunt și ele condamnate de Scriptură. Sunt nu mai puțin de 71 de proverbe diferite care vorbesc despre „nebun”, și niciunul dintre ele nu e în notă pozitivă. Ura e și ea o stare negativă, din punct de vedere biblic. „Ura stârnește certuri, dar dragostea acoperă toate greșelile.” (Proverbele 10.12)
Totuși, stingerea „pasiunii” din cadrul budismului e foarte departe de indicația Bibliei de a „fugi de poftele tinereții” (2 Timotei 2.22). Budismul nu socotește păcatul o încălcare a unui cod moral divin; în schimb, recomandă eliminarea tuturor dorințelor, care bineînțeles înseamnă autoînfrângere – pentru a scăpa de toate dorințele, trebuie să dorești acest lucru. Și oricum nu e o idee biblică – Dumnezeu promite să ne împlinească dorințele inimii, când ne găsim plăcerea în El (Psalmul 37.4), și cerul biblic, opus nirvanei, este un loc unde plăcerea abundă și dorințele sunt împlinite (Psalmul 16).
Conceptul de nirvana este opus învățăturii biblice despre cer. Scriptura spune că nu ne putem câștiga calea către cer (Romani 3.20). Nicio măsură de meditație, negare de sine sau iluminare nu ne poate face neprihăniți în fața unui Dumnezeu sfânt. De asemenea, budismul ne învață că o persoană care atinge starea de nirvana pierde toată identitatea personală, toate dorințele și chiar propriul trup. Biblia ne învață că cerul e un loc real, nu o stare a minții, în care ne păstrăm identitatea personală și moștenim un trup înviat. Nu vom exista într-o stare nebuloasă de perpetuă apatie, ci, în schimb, ne vom bucura de împlinirea dorinței noastre celei mai de bază – părtășia cu Dumnezeu: „Înaintea Feței Tale sunt bucurii nespuse și desfătări veșnice, în dreapta Ta.” (Psalmul 16.11)
English
Care e conceptul de nirvana în budism?
