Întrebare
Care va fi scopul zidurilor din jurul Noului Ierusalim?
Răspuns
Începând cu Apocalipsa 21:9, Ioan consemnează ultima sa vedenie în care își imaginează cetatea lui Dumnezeu, Noul Ierusalim, unde credincioșii în Hristos își vor petrece viața veșnică. Noul Ierusalim este împlinirea finală a tuturor promisiunilor lui Dumnezeu. El exemplifică bunătatea totală a lui Dumnezeu, strălucirea sa infinită "ca o piatră preascumpă, ca o piatră de iaspis, străvezie ca cristalul" (Apocalipsa 21:11). Aici Scriptura ne oferă o descriere atât de magnifică, încât suntem capabili să întrevedem gloriile raiului etern. În acest pasaj, un înger al lui Dumnezeu l-a dus pe Ioan pe vârful unui munte mare și înalt. De acolo, Ioan privește în jos spre acest Oraș Sfânt și încearcă să descrie indescriptibilul. Orașul este ca un diamant masiv, cristalin, cu slava lui Dumnezeu strălucind din centrul său peste toate cerurile noi și pământul nou. Toată eternitatea este scăldată în splendoarea sa.
Apoi, în versetul 12, Ioan trece de la descrierea aspectului său general la designul său exterior, începând cu pereții. Cuvintele umane sunt incapabile să descrie ceea ce Ioan încearcă să transmită, motiv pentru care el folosește în mod continuu comparații, spunând adesea "este ca" altceva. Dar el ne oferă suficient pentru a ne emoționa inima și a ne mișca sufletul. Dumnezeu, prin Ioan, ne aduce cât mai aproape de înțelegerea acestui loc, atât cât mintea noastre finită poate înțelege.
Zidurile cetății, descrise ca fiind "mari și înalte", sunt un simbol evident al excluderii tuturor celor care nu sunt demni să intre în cetate. Deși nenumărați credincioși se vor bucura de gloria sa, există o amintire înfricoșătoare că doar cei răscumpărați pot intra. În zidul însuși sunt douăsprezece porți păzite de doisprezece îngeri și inscripționate cu numele celor douăsprezece seminții ale lui Israel. În conformitate cu forma pătrată a orașului, porțile sunt situate pe fiecare dintre cele patru laturi, așa cum se specifică în versetul 13. Cu toate acestea, este demn de remarcat faptul că nu sunt reprezentate doar cele douăsprezece seminții ale lui Israel, ci și cei doisprezece apostoli. Acest lucru ar trebui să rezolve dincolo de orice îndoială problema includerii sfinților Vechiului Testament. Se pare că intenția divină de a reprezenta faptul că Noul Ierusalim va avea printre cetățenii săi nu numai credincioși din epoca actuală, ci și pe Israel și pe sfinții din alte epoci.
Dar rămâne o ultimă întrebare: Dacă cei din interiorul zidurilor Noului Ierusalim sunt cei salvați, cine sunt atunci cei din afara zidurilor sale? Ultimele trei versete ale capitolului 21 ne dau răspunsul: "Porțile ei nu se vor închide ziua, fiindcă în ea nu va mai fi noapte. În ea vor aduce slava și cinstea neamurilor. Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăiește în spurcăciune și în minciună, ci numai cei scriși în cartea vieții Mielului." (Apocalipsa 21:25-27) Porțile cetății din zid nu vor fi niciodată închise. Nu este vorba că în afara Noului Ierusalim vor mai hoinări oamenii nemântuiți, ci aceasta prezintă imaginea unui oraș cu porțile deschise pe un pământ nou, unde credincioșii vor locui pentru eternitate. Orașele antice își închideau porțile noaptea din motive de securitate. Cu toate acestea, deoarece acolo nu va fi noapte și deoarece tot răul va fi eradicat, aceste porți vor rămâne deschise în permanență. Apocalipsa pare să prezinte o mare activitate de intrare și ieșire din oraș, dar toți cei care intră și ies sunt cei răscumpărați prin sângele Mielului. Cei care nu au fost răscumpărați se află mult în afara zidurilor orașului - în "întunericul de afară" al iadului (Matei 8:12), destinați iazului de foc (Apocalipsa 20:14-15) - și nu se vor putea apropia niciodată de Orașul Sfânt.
Isus Însuși, precum și Ioan, îi specifică pe cei "necurați" ca fiind cei care nu vor intra în cetate: "Afară sunt câinii, vrăjitorii, curvarii, ucigașii, închinătorii la idoli și oricine iubește minciuna și trăiește în minciună!" (Apocalipsa 22:15) În schimb, acei oameni ale căror nume sunt înregistrate în cartea vieții Mielului sunt liberi să intre în Orașul Sfânt; ei posedă viața veșnică și Îi aparțin Mântuitorului lor credincios, Isus Hristos. Mielul, care i-a cumpărat cu sângele Său (Apocalipsa 5:9), nu le va șterge niciodată numele din cartea Sa (Apocalipsa 3:5) și le va acorda dreptul la pomul vieții și intrarea în cetate (Apocalipsa 22:14).
Deși descrierea cetății nu răspunde la toate întrebările noastre cu privire la starea veșnică, revelația dată lui Ioan descrie un viitor frumos și glorios pentru toți cei care își pun încrederea în Dumnezeul cel viu. În schimb, ea ne dezvăluie că, atunci când va veni sfârșitul, nu va mai rămâne nicio ocazie pentru pocăință și acceptarea cuiva în cer. Adevărul este acesta: reînnoirea spirituală are loc în această viață prezentă, nu în viața de apoi.
English
Care va fi scopul zidurilor din jurul Noului Ierusalim?
