Întrebare
Ce spune Biblia despre noroc?
Răspuns
Termenul „noroc” e folosit pentru a descrie ceea ce se crede a fi un eveniment la voia întâmplării. De multe ori cuvântul „noroc” e folosit pentru a descrie în mod specific o întâmplare pozitivă sau de dorit sau un câștig de vreun fel, aparent din întâmplare. Întrebarea principală e: se întâmplă lucrurile accidental? Dacă da, atunci putem vorbi despre a fi norocos sau nenorocos. Dar dacă nu se întâmplă accidental, atunci e nepotrivit să folosim acești termeni. Eclesiastul 9.11-12 afirmă: „Am mai văzut apoi sub soare că nu cei iuți aleargă, că nu cei viteji câștigă războiul, că nu cei înțelepți câștigă pâinea, nici cei pricepuți bogăția, nici cei învățați bunăvoința, ci toate atârnă de vreme și de împrejurări. Căci omul nu-și cunoaște nici măcar ceasul, întocmai ca peștii prinși în mreaja nimicitoare și ca păsările prinse în laț; ca și ei sunt prinși și fiii oamenilor în vremea nenorocirii, când vine fără veste nenorocirea peste ei.” Mare parte din ceea ce împărtășește Eclesiastul e din perspectiva unui om care se uită la viața de pe pământ fără Dumnezeu – scoțându-L pe Dumnezeu din peisaj – acolo pare să fie noroc sau nenoroc.
Un alergător într-o cursă poate fi cel mai rapid, dar din cauză că cineva dinaintea lui se împiedică, el dă peste acea persoană și cade și nu câștigă cursa. Ce nenoroc pentru el! Sau un rege războinic poate avea cea mai puternică armată, dar o săgeată „la întâmplare” lansată în aer la nimereală de un soldat dușman oarecare pur și simplu se întâmplă să străpungă armura lui în cel mai vulnerabil loc (2 Cronici 18.33), ducând la moartea împăratului și pierderea bătăliei. Ce nenoroc pentru împăratul Ahab! Dar a fost vorba de noroc? Citind întregul capitol din 2 Cronici 18, găsim că Dumnezeu a fost implicat în acest eveniment de la început. Soldatul care a lansat săgeata nu a avut habar de traiectoria ei, dar Dumnezeu, în suveranitatea Lui, a știut de la început că aceasta va însemna moartea împăratului nelegiuit Ahab.
Un eveniment similar „arbitrar” are loc în cartea Rut. Rut, o văduvă care avea grijă de soacra ei văduvă la rândul ei, caută un ogor din care să culeagă grăunțe pentru ele. „Ea s-a dus într-un ogor să strângă spice pe urma secerătorilor. Și s-a întâmplat că ogorul acela era al lui Boaz, care era din familia lui Elimelec.” (Rut 2.3) Elimelec a fost soțul soacrei ei, Naomi, așadar Boaz era rudă cu ea și a fost generos față de Rut. Când Rut s-a întors acasă cu o cantitate mult mai mare de grâne decât se aștepta Naomi, „soacră-sa i-a zis: «Unde ai cules astăzi spice și unde ai muncit? Binecuvântat să fie cel ce s-a îngrijit de tine!» Și Rut a spus soacrei sale la cine muncise: «Omul la care am muncit azi», a zis ea, «se numește Boaz.» Naomi a zis nurorii sale: «Să fie binecuvântat de Domnul, care este plin de îndurare pentru cei vii, cum a fost și pentru cei ce au murit. Omul acesta este rudă cu noi», i-a mai spus Naomi, «este din cei ce au drept de răscumpărare asupra noastră.” (Rut 2.19-20) Așadar Naomi nu a văzut în aceasta un eveniment „la întâmplare”, ci providența lui Dumnezeu, așa cum au văzut și alții mai târziu (Rut 4.14).
Proverbele 16.33 afirmă un principiu general: „Se aruncă sorțul în poala hainei, dar orice hotărâre vine de la Domnul.” Aceasta se referă la folosirea trasului la sorți (similar aruncării unei monede sau datului cu zarul) pentru a rezolva anumite cazuri juridice. Cazul care l-a implicat pe Acan în Iosua 7 e un exemplu în care principiul din Proverbele 16.33 e folosit pentru a-l descoperi pe cel vinovat. Proverbele 18.18 afirmă ceva similar: „Sorțul pune capăt neînțelegerilor și hotărăște între cei puternici.” Din nou, ideea e că providența lui Dumnezeu joacă rolul determinant în rezultatul aruncării sorțului, așadar acele conflicte judiciare pot fi rezolvate, oricât de mare e disputa. Proverbele 16.33 indică faptul că ceva atât de aleatoriu cum e datul cu zarul sau aruncarea monedei nu iese de sub controlul suveran al lui Dumnezeu. Prin urmare, rezultatul nu e pur și simplu întâmplător.
Suveranitatea lui Dumnezeu implică două aspecte. Voia sau suveranitatea activă a lui Dumnezeu implică ceva ce El face să se întâmple, cum este ducerea împăratului rău Ahab în război (2 Cronici 18.18-19). Moartea lui Ahab nu a fost pur și simplu rezultatul unei săgeți trase la întâmplare, ci, așa cum ne arată 2 Cronici 18, Dumnezeu a condus în mod direct evenimentele care l-au dus pe Ahab în bătălie și a folosit acea săgeată trasă la nimereală pentru a-Și duce la îndeplinire voia Lui pentru Ahab în acea zi.
Voia pasivă a lui Dumnezeu implică faptul că Dumnezeu permite, în loc să cauzeze un lucru să se întâmple. Capitolul 1 din cartea Iov ilustrează lucrul acesta în ceea ce Dumnezeu i-a permis lui Satan să facă în viața lui Iov. E implicată și în răul pe care Dumnezeu a permis ca frații lui Iosif să îl facă acestuia, pentru a îndeplini un bine mai mare, un bine care nu a fost vizibil pentru Iosif decât ani mai târziu (Genesa 50.20).
Pentru că pentru noi nu e trasă cortina să vedem ce se întâmplă în cer, nu putem stabili întotdeauna dacă în evenimentele din viața noastră e implicată voia activă sau pasivă a lui Dumnezeu, dar știm că toate lucrurile care se petrec sunt sub umbrela voii Sale, fie ea activă sau pasivă, și, prin urmare, nimic nu e o chestiune de pură întâmplare. Când o persoană dă cu zarul la un joc de masă, uneori Dumnezeu poate face zarul să cadă într-un anumit fel, dar de cele mai multe ori, în astfel de chestiuni nesemnificative, El poate permite ca zarul să aterizeze după cum determină legile naturii puse de El, fără implicarea Lui activă. Dar chiar și când nu e implicat activ, felul în care cade zarul e tot sub suveranitatea Lui. Așadar e pentru fiecare eveniment din viață; indiferent cât de mic (Matei 10.29-31) sau mare (Daniel 4.35, Proverbele 21.1), Dumnezeu e suveran peste toate (Efeseni 1.11, Psalmul 115.3, Isaia 46.9-10) și, prin urmare, nimic nu e pură întâmplare.
Dintr-o perspectivă pământească, lucrurile par să se întâmple accidental, dar pe tot parcursul Scripturii e clar că Dumnezeu e în controlul întregii Lui creații și într-un anume fel e capabil să ia acte aleatorii ale legii naturale, voința liberă a oamenilor buni, cât și a celor răi și intenția nelegiuită a demonilor și să le combine pentru a-Și duce la îndeplinire voia Lui bună și perfectă (Genesa 50.20, Iov capitolele 1 și 42, Ioan 9.1-7). Și creștinilor, în mod specific, li se dă promisiunea că Dumnezeu face ca toate lucrurile, fie că par bune sau rele, să lucreze împreună spre binele celor care Îl iubesc și sunt chemați după planul Său (Romani 8.28).
English
Ce spune Biblia despre noroc?
