Întrebare
De ce este "Să nu depui mărturie mincinoasă" printre cele Zece porunci?
Răspuns
Această poruncă, una dintre Cele Zece Porunci, cunoscute și sub numele de Decalog, le interzice israeliților să depună mărturie mincinoasă sau să mărturisească mincinos unii împotriva altora (Exodul 20:16; Deuteronomul 5:20). A depune mărturie mincinoasă împotriva altora înseamnă a minți despre ei, în special pentru un câștig personal. Cuvântul ebraic tradus prin "aproapele" în această poruncă poate însemna un asociat, un frate, un tovarăș, un partener, un prieten, un soț sau un vecin. Cu alte cuvinte, israeliților li s-a poruncit să fie sinceri în toate lucrurile, dar mai ales atunci când vorbesc despre o altă persoană. Poporul nu trebuia să mintă în public, cum ar fi într-o curte de judecată, aruncând asupra altuia orice acuzație falsă care l-ar putea prejudicia, și nici în particular, șoptindu-i, povestindu-i, defăimându-l, calomniindu-l sau distrugându-i caracterul prin aluzii, insinuări viclene și sugestii răuvoitoare.
Motivele pentru care Dumnezeu interzice minciuna și mărturia mincinoasă împotriva aproapelui sunt de trei feluri. În primul rând, poporul lui Dumnezeu trebuie să reflecte caracterul lui Dumnezeu. Domnul este un Dumnezeu sincer, care nu minte și nu poate minți. În Numeri 23:19 se spune: "Dumnezeu nu este un om, ca să mintă, nici un fiu al omului, ca să-I pară rău. Ce a spus, oare nu va face? Ce a făgăduit, oare nu va împlini?" Se aștepta ca oamenii care erau chemați după Numele lui Dumnezeu și care Îl reprezentau în lumea păgână să reflecte cu exactitate caracterul Său. Minciuna unii față de alții sau în legătură cu ei aducea ocară Numelui Său sfânt, iar acest lucru nu este tolerat de El. În al doilea rând, mărturia mincinoasă împotriva altuia era distructivă pentru individul care era victima minciunii, iar acesta suferea din cauza ei în credibilitatea și reputația sa, precum și în comerțul și afacerile sale. Leviticul 19:18 arată clar că israeliții trebuiau să-și iubească aproapele ca pe ei înșiși, poruncă reiterată atât de Isus, cât și de Pavel (Matei 22:39; Romani 13:9). Iubirea aproapelui nostru exclude minciuna în legătură cu el.
În al treilea rând, mărturia mincinoasă era considerată atât de distructivă pentru societate, încât instanțele de judecată, atât pe vremea israeliților, cât și în zilele noastre, puteau funcționa numai dacă martorii chemați să depună mărturie puteau fi considerați de încredere că vor spune adevărul. Fără un sistem judiciar demn de încredere, bazat pe mărturiile unor martori de încredere și adevărați, societățile riscă să li se prăbușească legea și ordinea. Atunci când se întâmplă acest lucru, apare haosul, iar cei nevinovați au de suferit.
Așa cum am menționat mai înainte, Noul Testament condamnă în egală măsură mărturia mincinoasă. Coloseni 3:9-10 explică motivul pentru care minciuna continuă să fie interzisă. Creștinii sunt creații noi în Hristos (2 Corinteni 5:17) și, ca atare, reflectăm natura Sa. Am fost eliberați de "vechiul nostru eu", cu practicile sale rele, cum ar fi minciuna și mărturia mincinoasă. Așa cum israeliții trebuiau să reflecte caracterul Domnului Dumnezeu, creștinii trebuie să reflecte în lume caracterul lui Hristos, care ne identifică ca fiind al Lui.
English
De ce este "Să nu depui mărturie mincinoasă" printre cele Zece porunci?
