Întrebare
De ce este "Să nu comiți adulter" între cele Zece Porunci?
Răspuns
Înainte de a putea răspunde la această întrebare, trebuie să ne lămurim cu privire la definiția adulterului. Dicționarul definește "adulterul" ca fiind "actul sexual voluntar între o persoană căsătorită și o persoană care nu este soțul sau soția sa". Biblia ar fi de acord cu această definiție. În Leviticul 18:20, Dumnezeu i-a spus lui Moise: "Să nu te împreunezi cu nevasta semenului tău, ca să te pângăreşti cu ea", iar în Deuteronomul 22:22, găsim o definiție similară: "Dacă se va găsi un bărbat culcat cu o femeie măritată, să moară amândoi: şi bărbatul care s-a culcat cu femeia, şi femeia." Din aceste definiții reiese clar că adulterul se referă la o unire sexuală consimțită. Ceea ce nu este clar în mod explicit este dacă ambii parteneri din această unire sexuală ilicită sunt sau nu căsătoriți. Poruncile biblice îi interzic bărbatului să ia soția altui bărbat, dar nu indică dacă bărbatul este sau nu și căsătorit. Oricum ar fi, se poate spune cu siguranță că, dacă o persoană căsătorită caută de bunăvoie o întâlnire sexuală cu o altă persoană, indiferent dacă aceasta este sau nu căsătorită, ambele persoane sunt vinovate de comiterea adulterului.
Motivele pentru care Dumnezeu a instituit porunca Sa împotriva adulterului sunt două. În primul rând, Dumnezeu a stabilit instituția căsătoriei ca fiind între un bărbat și o femeie (Geneza 2:24; reiterată de Isus în Matei 19:5 și în pasaje paralele). Dumnezeu a creat căsătoria pentru a fi elementul de bază al creației Sale și al societății. Chiar și după cădere (Geneza 3), căsătoria este încă o uniune sacră și fundamentul societății. În căsătorie, expresia deplină a chipului lui Dumnezeu se manifestă pe măsură ce bărbatul și femeia se complementează și se completează reciproc. Biblia ne învață, de asemenea, că mariajul este mijlocul prin care Dumnezeu a proiectat procrearea rasei umane și păstrarea urmașilor evlavioși (Geneza 1:28, 9:1; Maleahi 2:15). Având în vedere o astfel de prețuire acordată căsătoriei, nu este de mirare că Dumnezeu ar căuta să protejeze această uniune de pângărire (Evrei 13:4), interzicând astfel adulterul, care reprezintă încălcarea uniunii sacre a căsătoriei.
Al doilea motiv al poruncii se găsește în Leviticul 18:1-5. În calitate de popor ales de Dumnezeu, israeliții trebuiau să reflecte caracterul lui Dumnezeu în Țara Promisă. Dumnezeu i-a poruncit poporului Său să fie sfânt, pentru că El este sfânt (Leviticul 11:44), iar o parte din viața sfântă este puritatea sexuală. Dumnezeu nu dorea ca poporul Său să imite comportamentul egiptenilor din mijlocul cărora îi eliberase și nici ca poporul Său să copieze comportamentul poporului în țara căruia îl aducea. Implicația era că adulterul (și alte păcate sexuale) era un lucru obișnuit în ținuturile în care israeliții fuseseră și în care urmau să ajungă.
Deci acum știm ce este adulterul și de ce Dumnezeu a instituit această poruncă. În cele din urmă, trebuie să aflăm ce a vrut Dumnezeu să spună prin porunca în sine. Cum este în cazul tuturor celor Zece Porunci, există lucruri pe care trebuie să evităm să le facem (partea negativă a poruncii) și lucruri pe care trebuie să le facem (partea pozitivă a poruncii). Partea negativă a poruncii este de la sine înțeleasă: Să nu comiți adulter. Cu toate acestea, această poruncă înseamnă mai mult decât simpla evitare a relațiilor extraconjugale. Se poate argumenta că cuprinse în această interdicție se află tot felul de păcate sexuale (de exemplu, incestul, curvia, homosexualitatea etc.), iar acest argument poate fi adus pe baza unor capitole precum Leviticul 18. De asemenea, este importantă evitarea lucrurilor care ar putea duce sau ar tenta pe cineva să ia în considerare adulterul, cum ar fi reținerea inutilă a drepturilor conjugale (1 Corinteni 7:1-5). Isus, în Predica de pe Munte, a făcut precizări suplimentare cu privire la această poruncă (Matei 5:27-30), incluzând toate tipurile de gânduri pline de poftă. Fantezia de a avea relații sexuale cu cineva este același lucru, în ochii lui Dumnezeu, ca și comiterea efectivă a adulterului. Prin urmare, trebuie să evităm toate lucrurile care ar putea crea în noi gânduri de poftă (de exemplu, cântece sugestive, filme senzuale, pornografie etc.). De asemenea, trebuie să evităm îmbrăcămintea fără modestie sau orice altceva care ar putea face ca un frate sau o soră în Domnul să se poticnească în acest domeniu (1 Timotei 2:9; 1 Petru 3:3).
Partea pozitivă a poruncii ar implica să facem opusul a ceea ce porunca interzice: castitatea în trup, minte, cuvinte și acțiuni; să veghem asupra a ceea ce primim cu ochii și celelalte simțuri; o atitudine de cumpătare și autocontrol (adică moderație); să fim atenți la compania pe care o avem; să ne îmbrăcăm modest; și să ne îndeplinim jurămintele de căsătorie în ceea ce privește relațiile sexuale și coabitarea. În ceea ce privește păcatul sexual, apostolul Pavel a spus: " Fugiţi de curvie! Orice alt păcat pe care-l face omul este un păcat săvârşit afară din trup, dar cine curveşte păcătuieşte împotriva trupului său." (1 Corinteni 6:18) Când vine vorba de păcatul sexual, cea mai bună cale de acțiune este să ne îndepărtăm de tentație și să evităm cu totul astfel de situații.
Adulterul este o corupere completă a bunei creații a lui Dumnezeu, căsătoria. Prin păcatul adulterului, Satan ne ispitește să căutăm împlinirea sexuală pe alte căi decât cea pe care a rânduit-o Dumnezeu - în limitele căsătoriei monogame, heterosexuale. Adulterul sfâșie țesătura societății, deoarece destramă căsătoriile și familiile, care sunt elementele de bază ale societății. Legea lui Dumnezeu, în general, și porunca a 7-a, în special, este prezentată ca fiind standardul pentru comportamentul creștin.
English
De ce este "Să nu comiți adulter" între cele Zece Porunci?
