Întrebare
De ce este "Să nu ucizi" în cele Zece Porunci?
Răspuns
Simplu spus, cea de-a șasea dintre cele Zece Porunci interzice luarea nejustificată a unei vieți umane. Cu toate acestea, porunca în sine are câteva elemente interesante care merită să fie menționate. În primul rând, diferitele traduceri ale Bibliei dau impresia unor sensuri diferite și există posibilitatea de a înțelege greșit sensul real al versetului. În al doilea rând, omul nu a fost creat niciodată pentru actul de a ucide pe altcineva și trebuie să existe o explicație pentru un act atât de violent și final față de o altă ființă umană. În al treilea rând, din cauza provocării legate de traducere, trebuie să înțelegem diferența dintre "crimă" și "ucidere". Și, nu în ultimul rând, cum vede Dumnezeu crima? Pentru Dumnezeu, crima nu este doar de natură fizică, ci și starea inimii cuiva față de altul.
Există două cuvinte ebraice diferite (ratsakh, mut) și două cuvinte grecești (phoneuo, apokteino) pentru "crimă" și "ucidere". Unul înseamnă "a omorî", iar celălalt înseamnă "a ucide". Acesta din urmă este cel interzis de cele zece porunci, nu primul. De fapt, ratsakh are o definiție mai largă decât cuvântul englezesc "crimă". Ratsakh acoperă, de asemenea, decesele datorate nepăsării sau neglijenței, dar nu este niciodată folosit atunci când descrie uciderea în timp de război. Acesta este motivul pentru care majoritatea traducerilor moderne redau cea de-a șasea poruncă "Să nu omori", mai degrabă decât "Să nu ucizi". Cu toate acestea, o problemă foarte mare poate apărea în funcție de traducerea pe care o studiază cineva. Versiunea King James, mereu populară, redă versetul ca fiind "Să nu ucizi", deschizând astfel ușa unei interpretări total greșite a versetului. Dacă sensul dorit al expresiei "Să nu ucizi" ar fi tocmai acesta - să nu ucizi -, atunci toate vărsările de sânge aprobate de Dumnezeu, făcute de națiunea Israel, ar reprezenta o încălcare a propriei porunci a lui Dumnezeu (Deuteronomul 20). Dar Dumnezeu nu-Și încalcă propriile porunci, așa că, în mod clar, versetul nu cere un moratoriu complet asupra luării unei alte vieți umane.
De ce ucide omul? Știm că am fost creați după chipul lui Dumnezeu (Geneza 1:27) și că am fost făcuți să trăim în armonie cu Dumnezeu și cu semenii noștri. Această armonie a devenit imposibilă odată ce a intrat în scenă păcatul (Geneza 3). Odată cu păcatul a apărut înclinația de a acționa violent unii împotriva altora. Mânia, gelozia, mândria și ura pot alimenta înclinația malefică a omului spre o agresiune care să pună capăt vieții. Primul act de crimă consemnat a fost atunci când Cain și-a ucis fratele, pe Abel (Geneza 4:8). Din acel moment, luarea vieții altuia a fost ceva obișnuit și, în unele cercuri ale societății, acceptabil. Cu toate acestea, pentru Dumnezeu, fiecare viață este importantă și, întrucât Dumnezeu știa că omul este păcătos și rău și că a devenit "fără de lege", El a promulgat linii directoare care să urmărească să modifice comportamentul omului (1 Ioan 3:4).
Așadar, există o diferență între ucidere și omor? În primul rând, este important de menționat că nu toate uciderile sunt greșite. De exemplu, apostolul Pavel vorbește despre dreptul statului de a lua viața celor care fac rău (Romani 13:1-7). Acest lucru se referă la ceea ce se numește în mod obișnuit pedeapsa capitală. Majoritatea țărilor au consecințe pentru crimă. În unele cazuri, acest lucru presupune luarea vieții făptașului și se alege și se administrează un mijloc adecvat de a da la moarte (Matei 5:21; Exodul 21:14). Un alt exemplu de "ucidere" acceptabilă este cea care se face în timp de război și la comanda superiorilor. Au existat destul de multe cazuri în Scriptură în care Dumnezeu a aprobat și a permis luarea altor vieți (1 Samuel 11; Judecători 6-7). Și, în cele din urmă, deși departe de a fi acceptabil, omorul prin imprudență este o altă formă de ucidere a cuiva. Acest act neintenționat se pare că s-a întâmplat atât de des în vremurile biblice, încât au fost desemnate orașe de refugiu în care ucigașul să se refugieze (Exodul 21:13; Iosua 20). Din nou, nu a fost niciodată intenția lui Dumnezeu de a fi nevoit să folosească o măsură atât de drastică precum luarea vieții cuiva pentru a îndrepta o situație. Așadar, Dumnezeu face excepții pentru luarea vieții altcuiva, atâta timp cât aceasta se aliniază cu voia Sa. Cu toate acestea, uciderea premeditată a unui individ nu este niciodată voia lui Dumnezeu.
Ce este crima în ochii lui Dumnezeu? Din punct de vedere uman, crima este actul fizic de a lua viața altcuiva. Cu toate acestea, trebuie să luăm în considerare și faptul că Dumnezeu definește crima ca fiind orice gând sau sentiment de ură sau răutate profundă împotriva unei alte persoane. Cu alte cuvinte, este mai mult decât un simplu act fizic ceea ce constituie crimă pentru Dumnezeu, care ne spune: "Oricine urăşte pe fratele său este un ucigaş; şi ştiţi că niciun ucigaş n-are viaţa veşnică rămânând în el." (1 Ioan 3:15). Atunci când nutrim ură în inima noastră față de altcineva, am comis păcatul de omor în ochii lui Dumnezeu. Disprețul față de o altă persoană nu trebuie să fie niciodată demonstrat în exterior, deoarece Dumnezeu privește la inimă pentru a afla adevărul (1 Samuel 16:7; Matei 15:19). Ca creștini și ca ființe umane, știm că uciderea nejustificată este greșită. Cuvântul lui Dumnezeu este foarte clar în această privință: "Să nu ucizi". Iar ceea ce spune Dumnezeu trebuie să ascultăm, altfel vom suporta consecințele în ziua judecății.
English
De ce este "Să nu ucizi" în cele Zece Porunci?
