Întrebare
Care sunt diferitele nume ale lui Dumnezeu şi ce înseamnă acestea?
Răspuns
Fiecare dintre multele nume ale lui Dumnezeu descrie un aspect diferit al caracterului Său cu multiple faţete. Iată câteva dintre cele mai cunoscute nume ale lui Dumnezeu din Biblie:
El ELOAH: Dumnezeul „Măreţ, Tare, Remarcat” (Genesa 17.1, Isaia 9.6) – sub aspect etimologic, El pare să însemne „putere”, cum e în versetul „mâna mea este destul de tare ca să vă fac rău” (Genesa 31.29). El este asociat cu alte calităţi, cum e integritatea (Numeri 23.19), gelozia (Deuteronomul 5.9) şi îndurarea (Neemia 9.31), dar ideea de bază de tărie rămâne.
ELOHIM: Dumnezeul „Creator, Puternic şi Tare” (Genesa 17.7, Ieremia 31.33) – forma plurală a lui Eloah, care găzduieşte doctrina Trinităţii. Din prima propoziţie a Bibliei, natura superlativă a puterii lui Dumnezeu e evidentă, odată ce Dumnezeu aduce, prin rostirea cuvântului, lumea în fiinţă (Genesa 1.1).
El SHADDAI: „Dumnezeul Atotputernic”, „Puternicul lui Iacov” (Genesa 49.24, Psalmul 132.2, 5) – vorbeşte despre puterea supremă a lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor.
ADONAI: „Domnul” (Genesa 15.2, Judecătorii 6.15) – folosit în locul lui IAHVE, care evreii credeau că e prea sacru ca să fie rostit de oamenii păcătoşi. În Vechiul Testament, Iahve e folosit mai des în relaţia cu poporul Său, în vreme ce Adonai e folosit mai des în relaţia cu Neamurile.
YHWH, IAHVE, IEHOVA: „Domnul” (Deuteronomul 6.4, Daniel 9.14) – strict vorbind, singurul nume potrivit pentru Dumnezeu. Descoperirea Numelui este mai întâi dată lui Moise, „Eu sunt Cel ce sunt” (Exodul 3.14). Acest Nume specifică o apropiere, o prezenţă. Iahve este prezent, accesibil, aproape de cei care strigă la El pentru scăpare (Psalmul 107.13), iertare (Psalmul 25.11) şi călăuzire (Psalmul 31.3).
IEHOVA-IRE: „Domnul va purta de grijă” (Genesa 22.14) – Numele consemnat de Avraam atunci când Dumnezeu a asigurat berbecul care să fie sacrificat în locul lui Isaac.
IEHOVA-RAFA: „Domnul care vindecă” (Exodul 15.26) – „Eu sunt Iehova, care te vindecă” atât în trup, cât şi în suflet. În trup prin păzirea de boli şi prin vindecare şi în suflet prin iertarea nelegiuirilor.
IEHOVA-NISSI: „Domnul, steagul nostru” (Exodul 17.15), unde prin steag se înţelege loc de adunare a trupelor. Numele comemorează victoria din pustiu asupra amaleciţilor, din Exodul 17.
IEHOVA-M’KADDESH: „Domnul care sfinţeşte” (Leviticul 20.8, Ezechiel 37.28) – Dumnezeu face clar faptul că numai El, nu Legea, Îşi poate curăţa poporul şi îi poate face sfinţi.
IEHOVA-SHALOM: „Dumnezeu pacea noastră” (Judecătorii 6.24) – numele dat de Ghedeon altarului pe care l-a construit după ce Îngerul Domnului l-a asigurat că nu va muri, aşa cum credea că se va întâmpla, după ce L-a văzut.
IEHOVA-ELOHIM: „Domnul Dumnezeu” (Genesa 2.5, Psalmul 59.5) – o combinaţie între Numele unic al lui Dumnezeu, Iehova, şi termenul generic „Domnul”, semnificând faptul că e Domnul domnilor.
IEHOVA-TSIDKENU: „Domnul neprihănirea noastră” (Ieremia 33.16) – Ca în cazul lui Iehova-M’Kaddesh, numai Dumnezeu e Cel care îi asigură omului neprihănirea, în mod suprem în Persoana Fiului Său, Isus Cristos, care a fost făcut păcat pentru noi, „ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El” (2 Corinteni 5.21).
IEHOVA-ROHI: „Domnul Păstorul nostru” (Psalmul 23.1) – După ce David a reflectat la relaţia lui, ca păstor, cu oile sale, şi-a dat seama că era exact felul de relaţie pe care Dumnezeu Îl avea cu el, aşa că a declarat: „Iehova-Rohi este păstorul meu. Nu voi duce lipsă de nimic” (Psalmul 23.1).
IEHOVA-SHAMMAH: „Domnul este acolo” (Ezechiel 48.35) – Nume atribuit Ierusalimului şi Templului de acolo, indicând faptul că gloria lui Dumnezeu, care odată fusese îndepărtată (Ezechiel 8-11), se întorsese (Ezechiel 44.1-4).
IEHOVA-SAVAOT: „Domnul oştirilor” (Isaia 1.24, Psalmul 46.7) – Oştiri înseamnă „mulţimi”, atât de îngeri, cât şi de oameni. El este Domnul oştirii cereşti şi a locuitorilor pământului, al evreilor şi al Neamurilor, al celor bogaţi şi al celor săraci, al stăpânilor şi al sclavilor. Numele exprimă măreţia, puterea şi autoritatea lui Dumnezeu şi arată faptul că El e în stare să împlinească ceea ce hotărăşte să facă.
EL ELYON: „Cel Preaînalt” (Deuteronomul 32.8) – derivat din rădăcina ebraică pentru „a creşte” sau „a urca”, aşa că implică un lucru care este cel mai înalt. El Elyon denotă înălţare şi vorbeşte despre dreptul absolut de a domni.
EL ROI: „Dumnezeul care vede” (Genesa 16.13) – Numele atribuit lui Dumnezeu de către Agar, care era singură şi disperată în pustiu, după ce fusese alungată de Sara (Genesa 16.1-14). Când Agar L-a întâlnit pe Îngerul Domnului, şi-a dat seama că Îl văzuse chiar pe Dumnezeu într-o teofanie. Şi-a dat seama şi că El Roi a văzut-o în suferinţa ei şi a depus mărturie că El este un Dumnezeu care e viu şi care vede totul.
EL-OLAM: „Dumnezeul veşnic” (Psalmul 90.1-3) – Natura lui Dumnezeu e fără început şi fără sfârşit, liberă de orice constrângere a timpului şi cuprinde în Sine însăşi cauza timpului. „Din veşnicie în veşnicie, Tu eşti Dumnezeu.”
EL-GIBOR: „Dumnezeu tare” (Isaia 9.6) – Numele care Îl descrie pe Mesia, Cristos Isus, în această porţiune profetică din Isaia. Ca un războinic puternic şi tare, Mesia, Dumnezeul tare, îi va nimici pe vrăjmaşii lui Dumnezeu şi va domni cu un sceptru de fier (Apocalipsa 19.15).
English
Care sunt diferitele nume ale lui Dumnezeu şi ce înseamnă acestea?
