Întrebare
Ce este o jertfă de pace / jertfă de părtășie?
Răspuns
Ideea modernă a unei jertfe de pace, cunoscută și sub numele de jertfă de părtășie, este aceea de "dar conciliator sau de împăcare". Un bărbat care își jignește soția va trece adesea pe la un florar, cu gândul că aducerea de flori acasă va ajuta la aplanarea lucrurilor - buchetul va fi un fel de "ofrandă de pace". Pacificare înseamnă "a face pe cineva mulțumit sau mai puțin supărat prin oferirea sau rostirea a ceva dorit", iar conciliator înseamnă "destinat să liniștească sau să pacifice". Aceste definiții sunt interesante, deoarece expresia ofrandă de pace a ajuns să însemne ceva complet diferit - aproape exact opusul - față de ceea ce a însemnat inițial în Biblie.
În Legea Vechiului Testament, jertfa de pace este descrisă în Leviticul 7:11-21. Era o jertfă voluntară oferită lui Dumnezeu în trei cazuri specifice. În primul rând, o jertfă de pace putea fi oferită ca o jertfă de bunăvoie, ceea ce înseamnă că închinătorul aducea jertfa de pace ca o modalitate de a mulțumi pentru generozitatea nesperată a lui Dumnezeu. Practic, era doar un mod de a-L lăuda pe Dumnezeu pentru bunătatea Sa. Al doilea mod în care putea fi oferită o jertfă de pace era alături de un jurământ împlinit. Un bun exemplu în acest sens a fost atunci când Ana și-a împlinit jurământul față de Dumnezeu aducându-l pe Samuel la Templu; cu acea ocazie, ea a adus și o jertfă de pace, pentru a exprima pacea din inima ei față de Dumnezeu în ceea ce privește jertfa ei - era un mod de a spune: "Nu am niciun resentiment; nu rețin nimic în plata jurământului meu." Al treilea scop al jertfei de pace era acela de a aduce mulțumiri pentru eliberarea făcută de Dumnezeu într-un moment de mare nevoie. Niciunul dintre aceste trei motive pentru a jertfi nu a avut legătură cu pacificarea, cu liniștirea lui Dumnezeu sau cu împăcarea Lui.
În Vechiul Legământ existau jertfe menite să reprezinte o ispășire (Leviticul 1-2; 4), dar cu înțelegerea faptului că Dumnezeu a fost întotdeauna un Dumnezeu al harului (vezi Efeseni 2:8-9). El nu așteaptă de la noi să Îl liniștim cu faptele noastre, ci doar să ne mărturisim nevoia și dependența față de El. În cadrul Vechiului Legământ, această relație era exprimată prin sistemul de jertfe, care privea întotdeauna spre jertfa lui Mesia. În cadrul Noului Legământ, Legea a fost scrisă în inima noastră (2 Corinteni 3:3), iar Duhul Sfânt al lui Dumnezeu ne dă puterea de a ne trăi viața în consecință (Romani 8:1-8; 1 Tesaloniceni 1:5). Jertfele pe care le oferim acum sunt spirituale (Evrei 13:15) și vii (Romani 12:1).
Majoritatea jertfelor din sistemul Vechiului Testament nu erau mâncate de închinători, dar jertfa de pace era destinată să fie mâncată - doar o parte din animalul sau din grâul adus la altar era ars; restul era dat înapoi închinătorului și celor săraci și flămânzi. Imaginea frumoasă de aici este cea a purtării de grijă din partea lui Dumnezeu pentru poporul Său, atât din punct de vedere fizic, cât și spiritual. Harul și bunătatea Sa sunt prezente pe tot parcursul jertfelor. În jertfa de pace, Dumnezeu ne oferea ceea ce avem nevoie: o modalitate de a-I mulțumi pentru bunătatea Sa și pentru hrana fizică.
Dumnezeu nu este interesat să ia de la noi. Aceasta nu este deloc inima Lui. Dar minciuna pe care o credem atât de des este că acțiunile noastre bune aduc bunătatea Lui, iar acțiunile noastre păcătoase trebuie plătite prin sacrificii personale. Jertfa de pace arată că închinătorii din Vechiul Testament nu erau mai responsabili pentru mântuirea lor decât închinătorii din Noul Testament. De-a lungul timpului, oamenii au fost tentați să creadă că sacrificiile creează favoarea lui Dumnezeu. Această credință este evidentă în înțelegerea noastră modernă a jertfei de pace ca o ispășire pentru o faptă rea. Dar numai jertfa lui Hristos creează favoarea lui Dumnezeu și acoperă greșelile, iar jertfele din Vechiul Testament erau o imagine a acestei prevederi viitoare.
English
Ce este o jertfă de pace / jertfă de părtășie?
