Întrebare
Ce este sufletul omenesc?
Răspuns
Biblia nu prezintă foarte clar natura sufletului omenesc. Dar studiind felul în care cuvântul suflet este folosit în Scriptură, putem ajunge la câteva concluzii. Exprimat simplu, sufletul omenesc este partea unei persoane care nu este de natură fizică. Este partea fiecărei ființe umane care rămâne veșnic, după ce trupul experimentează moartea. Genesa 35.18 descrie moartea Rahelei, soția lui Iacov, spunând că a pus nume fiului ei „pe când își dădea sufletul". De aici știm că sufletul e diferit de trup și că continuă să trăiască după moartea fizică.
Sufletul omenesc este în centrul identității personale a unei ființe omenești. Așa cum a spus C.S. Lewis: „Nu ai un suflet. Ești un suflet. Ai un trup." Cu alte cuvinte, identitatea personală nu se bazează pe a avea un trup, ci este necesar un suflet. În mod repetat în Biblie oamenii sunt numiți „suflete" (Exodul 1.5, Proverbele 11.30), mai ales în contextele care se concentrează asupra valorii vieții omenești și a identității personale sau asupra conceptului de „întreagă ființă" (Psalmul 16.9-10, Ezechiel 18.4, Fapte 2.41, Apocalipsa 18.13).
Sufletul omenesc este distinct de inimă (Deuteronomul 26.16, 30.6), de duh (1 Tesaloniceni 5.23, Evrei 4.12) și de minte (sau cuget, n.tr.) (Matei 22.37, Marcu 12.30, Luca 10.27). Sufletul omenesc este creat de Dumnezeu (Ieremia 38.16 – în Biblia în limba engleză, vezi și Isaia 57.16, n.tr.). Acesta poate fi ferm sau nestatornic (2 Petru 2.14), poate fi pierdut sau salvat (Iacov 1.21, Ezechiel 18.4). Știm că sufletul omenesc are nevoie de ispășire (Leviticul 17.11) și este partea din noi care este curățită și apărată de adevăr și de lucrarea Duhului Sfânt (1 Petru 1.22). Isus este marele Păstor al sufletelor (1 Petru 2.25).
Matei 11.29 ne spune că putem veni la Cristos ca să găsim odihnă pentru sufletul nostru. Psalmul 16.9-10 este un psalm mesianic care ne permite să vedem că și Isus a avut un suflet. David a scris: „De aceea, inima mi se bucură, sufletul mi se veselește și trupul mi se odihnește în liniște. Căci nu vei lăsa sufletul meu în Locuința morților, nu vei îngădui ca preaiubitul Tău să vadă putrezirea." Acest lucru nu se poate referi la David (așa cum arată Pavel în Fapte 13.35-37), pentru că trupul lui David a văzut putrezirea și descompunerea când a murit. Dar trupul lui Isus Cristos n-a văzut niciodată putrezirea (a fost înviat) și sufletul Lui nu a fost abandonat în Șeol. Isus, ca Fiu al omului, are un suflet.
Există adesea confuzie între duhul și sufletul omului. În anumite locuri, Scriptura pare să folosească termenii interschimbabil, dar în mod sigur există o deosebire subtilă. Altfel cum ar putea Cuvântul lui Dumnezeu să pătrundă „până acolo că desparte sufletul și duhul" (Evrei 4.12)? Când Biblia vorbește despre duhul omului, de obicei vorbește despre o forță lăuntrică care animă omul într-o direcție sau alta. În mod repetat e prezentat ca un imbold, o forță dinamică (de exemplu în Numeri 14.24).
S-a zis că sunt numai două lucruri care rămân: Cuvântul lui Dumnezeu (Marcu 13.31) și sufletul omului, și aceasta pentru că, asemenea Cuvântului lui Dumnezeu, sufletul este un lucru nepieritor. Lucrul acesta ar trebui să ne pună pe gânduri și să ne uimească. Fiecare persoană pe care o întâlnești este un suflet veșnic. Fiecare ființă umană care a trăit vreodată a avut un suflet și toate acele suflete încă există într-un anume loc. Întrebarea este unde este acel loc? Sufletele care resping dragostea lui Dumnezeu sunt condamnate să plătească pentru păcatele lor, veșnic, în iad (Romani 6.23). Dar sufletele care își recunosc păcătoșenia și acceptă darul iertării pline de har a lui Dumnezeu vor trăi veșnic lângă ape de odihnă, împreună cu Păstorul lor, fără să ducă vreo lipsă (Psalmul 23.2).
English
Ce este sufletul omenesc?
