Întrebare
Care este deosebirea dintre ordonanțe și sacramente?
Răspuns
Romano-catolicismul, ortodoxismul răsăritean și câteva denominații protestante folosesc cuvântul „sacrament" ca să se refere la „un simbol/ritual care are ca rezultat faptul că harul lui Dumnezeu îi este transmis individului". De obicei, în cadrul acestor denominații sunt șapte sacramente: botezul, confirmarea, sfânta împărtășanie, spovedania, căsătoria, ordonanțele sfinte și ungerea cu untdelemn a celui bolnav. Potrivit Bisericii Catolice: „Există șapte sacramente. Acestea au fost instituite de Cristos și date Bisericii să le administreze. Ele sunt necesare pentru mântuire. Sacramentele sunt mijloace ale harului pe care ele îl transmit." În contrast, Biblia ne spune că harul nu este dat prin simboluri exterioare și niciun ritual nu e „necesar pentru mântuire". Harul este fără plată. „Dar, când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, și dragostea Lui de oameni, El ne-a mântuit nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea nașterii din nou și prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt, pe care L-a vărsat din belșug peste noi prin Isus Cristos, Mântuitorul nostru; pentru ca, odată socotiți neprihăniți prin harul Lui, să ne facem în nădejde moștenitori ai vieții veșnice." (Tit 3.4-7)
O ordonanță este pur și simplu o „practică sau o ceremonie prestabilită". Protestanții și evanghelicii văd ordonanțele ca fiind reconstituiri simbolice ale mesajului evanghelic că Cristos a trăit, a murit, a înviat din morți, S-a înălțat la cer și într-o zi Se va întoarce. În loc să fie lucruri necesare mântuirii, ordonanțele sunt ajutoare vizuale care să ne ajute să înțelegem mai bine și să apreciem ceea ce Isus a împlinit pentru noi în lucrarea Lui de răscumpărare. Ordonanțele sunt determinate de trei factori: au fost instituite de Cristos, au fost date prin învățătura apostolilor și au fost practicate de Biserica Primară. De vreme ce botezul și Cina Domnului sunt singurele ritualuri care îndeplinesc aceste criterii, pot exista numai două ordonanțe. Niciuna dintre ordonanțe nu este necesară mântuirii și niciuna nu este un „mijloc al harului".
În general ordonanțele sunt recunoscute ca fiind acele lucruri despre care Isus ne-a supus să le îndeplinim împreună cu alți creștini. În ceea ce privește botezul, Matei 28.18-20 spune: „Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei și le-a zis: «Toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe pământ. Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Şi învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit. Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului.»" Iar privitor la împărtășanie, numită și Cina Domnului, Luca 22.19 spune: „Apoi a luat pâine și, după ce I-a mulțumit lui Dumnezeu, a frânt-o și le-a dat-o zicând: «Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; să faceți lucrul acesta spre pomenirea Mea.»" Majoritatea bisericilor țin aceste două practici, dar se poate să nu le numească ordonanțe.
English
Care este deosebirea dintre ordonanțe și sacramente?
