Întrebare
Sunt creștinii păcătoși, sfinți sau ambele?
Răspuns
Creștinii sunt atât păcătoși, cât și sfinți. Toate ființele umane sunt păcătoase pentru că ne naștem în păcat. Dar nu toți oamenii sunt sfinți. Potrivit Bibliei, un sfânt nu e cineva care a făcut lucruri extraordinare, nici cineva care a fost desemnat sfânt de o biserică sau organizație. Cuvântul tradus cu „sfânt” în Noul Testament e hagios și literalmente înseamnă „sacru, pur din punct de vedere fizic; fără pată morală sau religios; consacrat ceremonial; sfințit”. În contextul pasajelor din Noul Testament, sfinții sunt cei care aparțin Trupului lui Cristos, salvați prin har, prin credință (Efeseni 2.8-9). Cu alte cuvinte, sfânt e un alt cuvânt pentru creștin, un om care crede cu adevărat în Domnul Isus Cristos.
E un adevăr biblic clar faptul că ne-am născut cu toții în păcat și avem o natură păcătoasă. Scriptura spune că Dumnezeu a creat omenirea în mod original bună și fără o natură păcătoasă: „Apoi Dumnezeu a zis: «Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră.» ... Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească și parte femeiască i-a făcut.” (Genesa 1.26-27) Însă Genesa 3 consemnează căderea lui Adam și a Evei, și cu acea cădere păcatul a intrat în cele două creaturi care au fost anterior fără păcat. Și când au avut copii, natura lor păcătoasă s-a transmis urmașilor lor. Așadar fiecare ființă umană e păcătoasă.
Sfinții, pe de altă parte, nu se nasc sfinți, ci devin sfinți prin nașterea din nou. Pentru că cu toții am „păcătuit și suntem lipsiți de slava lui Dumnezeu” (Romani 3.23), avem toți nevoie de renașterea spirituală, fără care vom continua să trăim în starea noastră de păcat întreaga veșnicie. Dar Dumnezeu, în marea Lui îndurare și prin marele Său har, a asigurat mijlocul (singurul) prin care un păcătos e transformat în sfânt – Domnul Isus Cristos, care a venit „să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți” (Matei 20.28). Când mărturisim nevoia noastă de un Mântuitor din păcat și acceptăm jertfa Lui pe cruce în locul nostru, devenim sfinți.
Nu există ierarhie a sfinților. Toți cei care-I aparțin lui Cristos sunt sfinți și niciunul dintre noi nu e mai „sfânt” decât frații și surorile noastre credincioase. Apostolul Pavel, care nu e mai sfânt decât cel mai obscur creștin, își începe prima scrisoare adresată Bisericii din Corint declarând despre ei că au fost „sfințiți în Cristos Isus, chemați să fie sfinți, și către toți cei ce cheamă în vreun loc Numele lui Isus Cristos, Domnul lor și al nostru” (1 Corinteni 1.2, sublinierea adăugată). În versetul acesta, hagios e tradus cu „sfinți” și „sfințiți”, în diferite traduceri ale Bibliei, ducând la concluzia negreșită că toți cei care au chemat Numele lui Cristos pentru mântuire sunt sfinți, făcuți sfinți de Domnul. Suntem cu toții „împreună-cetățeni cu sfinții, oameni din casa lui Dumnezeu” (Efeseni 2.19).
Nu suntem sfinți pentru că am fost declarați sfinți de către o biserică și nici nu ne putem asigura starea de sfințenie prin fapte. Însă odată ce suntem mântuiți prin credință, suntem chemați la anumite fapte care se potrivesc cu chemarea noastră ca sfinți ai lui Dumnezeu. „Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiți și voi sfinți în toată purtarea voastră. Căci este scris: «Fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt.»” (1 Petru 1.15-16) Sfinții nu sunt fără păcat, dar viața sfinților reflectă realitatea prezenței lui Cristos în inima noastră, în care „avem viața, mișcarea și ființa” (Faptele Apostolilor 17.28).
English
Sunt creștinii păcătoși, sfinți sau ambele?
