Întrebare
Ce spune Biblia despre părinţii creştini?
Răspuns
Cea mai mare poruncă din Scriptură este aceasta: " Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta" (Deuteronom 6:5). Privind înapoi la versetul 2 din acelaşi pasaj, citim astfel: "... să te temi de Domnul, Dumnezeul tău, păzind, în toate zilele vieţii tale, tu, fiul tău, şi fiul fiului tău, toate legile şi toate poruncile Lui pe cari ţi le dau, şi să ai zile multe". Următoarele versete spun, de asemenea: "Şi poruncile acestea, pe cari ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi, şi să vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula" (versetele 6-7).
Istoria poporului evreu ne arată că părintele trebuia să fie ascultător şi insistent în educarea copiilor săi pe căile şi folosind cuvintele Domnului, având ca scop creşterea lor spirituală şi bunăstarea lor. Şi părinţii care au fost ascultători de poruncile Scripturii au făcut întocmai. Aspectul de cea mai mare importanţă din acest pasaj este acela că stă în responsabilitatea părintelui ca toţi copiii lui să fie crescuţi cu hrana spirituală din partea lui Dumnezeu. Şi asta ne duce cu gândul către pasajul din Cartea Proverbelor 22:6-11, unde în versetul 6 ni se spune astfel: " Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni (pe măsură ce va îmbătrâni – n.n.), nu se va abate de la ea." Această educaţie începe cu primii ani din copilărie, cu primele învăţături date de mama şi tatăl copilului, încă din fragedă pruncie. Ea are rolul de a învăţa pe copil modul de viaţă pe care va trebui să îl urmeze. A începe educaţia copilului în acest fel reprezintă un aspect de o importanţă majoră, la fel cum un copac este dirijat să crească într-un anume fel încă din primii săi ani de viaţă.
Un pasaj din Noul Testament ne oferă o imagine clară cu privire la învăţătura Domnului pentru relaţia dintre părintele creştin şi copiii săi în ceea ce priveşte creşterea lor. Efeseni 6:4 reprezintă o prezentare concentrată a felului în care părinţii ar trebui să se relaţioneze cu copiii lor, atât în lucrurile care trebuie făcute cât şi în cele care trebuie evitate: "voi, părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i, în mustrarea şi învăţătura Domnului". Aici este prezentată foarte succint învăţătura Bibliei cu privire la responsabilitatea părinţilor în creşterea copiilor lor. Aspectul negativ din acest verset indică aceea că un părinte nu trebuie să îşi manifeste atitudini nepotrivite faţă de copiii lui şi nu trebuie să se impună prin severitate excesivă, nedreptate sau autoritate impusă fără raţiune. Comportamentul nesănătos faţă de un copil nu va servi decât la alimentarea inimii copilului cu lucruri rele. Aspectul pozitiv este exprimat într-un fel atotcuprinzător, şi anume în educarea lor, în creşterea lor, în dezvoltarea unui comportanent sănătos de viaţă prin învăţarea ascultării de Domnul. Aceasta este educaţia, anume să fii un model ca părinte pentru copii şi să îi înveţi disciplina şi ascultarea. Expresia "povăţuire" poartă cu ea ideea de a "pune în mintea copilului", ceea ce înseamnă să reamintim continuu, dar în mod constructiv, lucrurile care sunt greşite dar şi să îi învăţăm responsabilităţile lor, conform cu vârsta şi nivelul de înţelegere al fiecărui copil.
Copiii nu trebuie să crească fără să li se acorde atenţie, îngrijire şi fără să fie controlaţi. Ei trebuie învăţaţi, disciplinaţi şi povăţuiţi, astfel încât să fie aduşi la cunoaştere, autocontrol şi ascultare. Acest întreg proces de educaţie este unul spiritual şi creştin, în înţelesul adevărat al cuvântului. Hrănirea şi povăţuirea Domnului reprezintă singura modalitate eficientă de a administra copiilor o educaţie sănătoasă care să dea rezultate. Orice altă modalitate de educarea a copiilor va sfârşi în mod inevitabil într-un eşec dezastruos. Elementele spirituale şi morale ale naturii noastre sunt la fel de importante ca şi cele intelectuale. Prin urmare, aspectele spirituale sunt la fel de necesare pentru creşterea noastră ca şi cele privind cunoaşterea. Cartea Proverbelor spune, din nou: "Frica de Domnul este începutul înţelepciunii şi cunoaşterii".
Părintele creştin este cu adevărat instrumentul din mâna Domnului prin care este administrată autoritatea în cămin. Întrucât creştinismul este singura religie adevărată şi Dumnezeu în Hristos este singurul Dumnezeu adevărat, singurele instrumente posibile şi eficiente în educarea copiilor le reprezintă hrănirea spirituală şi povăţuirea în ascultare de Domnul a copiilor. Întregul proces de învăţare şi disciplinare trebuie să fie realizat pe baza a ceea ce Dumnezeu spune şi ne învaţă, astfel încât autoritatea Sa să fie pusă în mod constant şi imediat în contact cu mintea, inima şi conştiinţa copilului. Părintele nu trebuie niciodată să se prezinte pe sine ca fiind autoritatea supremă şi ultima care stabileşte ceea ce este adevărat şi care sunt obligaţiile copiilor. Altfel, ar dezvolta în copil aspectul uman al “eului”. Atingerea rezultatelor educaţiei poate fi realizată doar când Îl facem pe Dumnezeu, Dumnezeu în Hristos, Învăţătorul şi Administratorul familiei, a cărei autoritate trebuie crezută în toate aspectele şi ascultată în toate lucrurile.
Învăţătura Sfintelor Scripturi pentru părinţi reprezintă întotdeauna situaţia ideală din punctul de vedere al lui Dumnezeu. Noi însă avem adesea tendinţa de a coborî aceste învăţături la nivelul nostru uman şi la experienţa noastră. Întrebarea noastră, totuşi, ce spune Biblia despre slujba de părinte. Am încercat să răspund în consecinţă. Am descoperit că, prin experienţa de a fi tatăl a 3 fii, am eşuat adeseori în a urma exemplul biblic. Această experienţă tristă, totuşi, nu falsifică Scriptura şi adevărul şi înţelepciunea lui Dumnezeu şi nu ne dă dreptul să spunem vreodată că Scriptura nu poate fi aplicată în practică.
Dă-mi voie să concluzionez. Expresia "provoca" are sensul de a irita, a exaspera, a incita, a deturna de pe cale etc. Aceste lucruri sunt făcute într-un duh rău şi prin metode greşite, cum ar fi severitate, anormalitate, duritate, asprime, cerinţe crude, restricţii non-necesare şi insistenţă egoistă în administrarea autorităţii. Astfel de provocări vor produce reacţii adverse, vor conduce la un copil care va fi mort faţă de afecţiune, vor distruge dorinţa de sfinţire în el şi îl vor face să se simtă ca şi cum nu ar putea niciodată să fie plăcut părinţilor săi (ştiu, am trecut pe aici). Un părinte înţelept (mi-aş fi dorit să fi fost înţelept) caută să nască în copiii lui dorinţa de ascultare şi dragostea şi gentileţea. Părinţii nu trebuie să fie ca nişte tirani.
Martin Luther a spus: "Păstrează un măr alături de nuia pentru a-l oferi copilului când face un lucru bun". Disciplina, în general, educaţia şi cultura trebuie să fie exersate cu atenţie sporită şi învăţătură constantă dar şi cu multă rugăciune. Pedeapsa, disciplina şi povăţuirea prin Cuvântul lui Dumnezeu, reprezintă “povăţuirea” indicată prin Scriptură şi conduc la încurajare sau mustrare, în funcţie de situaţie. Învăţătura dată trebuie să provină de la Domnul şi este învăţată în şcoala experienţei creştine, fiind administrată de părinţi. Disciplina creştină este necesară pentru a preveni creşterea copiilor fără reverenţă faţă de Dumnezeu, fără respect faţă de autoritatea părinţilor, fără cunoaşterea standardelor creştine şi fără obiceiurile autocontrolului.
"Toată Scriptura este însuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună" (2 Timotei 3:16, 17). Aceasta este ceea ce spune Biblia despre a fi părinte. Metodele şi modalităţile pe care părinţii le pot folosi în învăţarea adevărului lui Dumnezeu sunt variate. Însă aceste adevăruri trebuie să poată fi întotdeauna aplicate în orice aspect privind viaţa şi stilul de viaţă. După cum părintele este credincios în a fi un model pentru copilul său, tot aşa şi copilul învaţă despre Dumnezeu cum să asculte în toate circumstanţele vieţii, indiferent ceea ce fac şi unde se duc. Astfel copiii vor învăţa să “Îl iubească pe Dumnezeu cu toată inima, sufletul şi puterea lor" şi vor dori să Îl slujească în tot ceea ce fac.
English
Ce spune Biblia despre părinţii creştini?
