Întrebare
Este doctrina păstrării biblică?
Răspuns
Doctrina păstrării în ceea ce privește Scriptura înseamnă că Domnul Și-a păstrat Cuvântul intact, având înțelesul original. Păstrarea înseamnă pur și simplu că ne putem încrede în Scripturi pentru că Dumnezeu a supravegheat în mod suveran procesul transmiterii de-a lungul secolelor.
Trebuie să fim, de asemenea, conștienți că nu deținem scrierile originale sau autografe. Ceea ce avem sunt mii de copii de manuscrise. Acestea conțin diferențe, dar extrem de mici și nesemnificative și în niciun fel nu afectează învățăturile de bază sau înțelesul Cuvântului lui Dumnezeu. Disimilitudinile sunt în mare parte lucruri de felul unor minore variații de ortografie. Bineînțeles, o variație de ortografie nu afectează acuratețea Scripturii, nici nu înseamnă că Dumnezeu nu Și-a păstrat Cuvântul. În acele cazuri în care un manuscris se diferențiază mai substanțial de un altul, putem, prin examinare minuțioasă și comparare a tuturor manuscriselor, să stabilim care a fost formularea inițială.
Scribii din Antichitate, a căror slujbă era să producă copii exacte ale Scripturii, erau foarte meticuloși. Un exemplu a preciziei minuțioase este practica numărării tuturor literelor dintr-o anumită carte și însemnarea literei de la mijlocul cărții. Apoi numărau toate literele din copia executată a cărții și găseau litera din mijloc, ca să se asigure că se potrivea cu originalul. Foloseau metode care solicitau atât de mult timp și erau atât de migăloase pentru a asigura acuratețea.
Mai mult, Scriptura confirmă planul lui Dumnezeu de a-Și păstra Cuvântul. În Matei 5.18, Isus a spus: „Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu vor trece cerul și pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile." Isus nu ar fi putut face acea promisiune dacă nu ar fi fost sigur că Dumnezeu Își va păstra Cuvântul. Isus a mai spus și că: „Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece." (Matei 24.35, Marcu 13.31, Luca 21.33). Cuvântul lui Dumnezeu va dăinui și va împlini planul lui Dumnezeu.
Profetul Isaia, prin puterea Duhului Sfânt, a afirmat că Cuvântul lui Dumnezeu va rămâne veșnic. „Iarba se usucă, floarea cade, dar cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac." (Isaia 40.8) Lucrul acesta este afirmat din nou în Noul Testament, când Petru îl citează pe Isaia și spune despre Scriptură că este „Cuvântul care v-a fost propovăduit" (1 Petru 1.24-25). Nici Isaia, nici Petru nu ar fi putut face astfel de afirmații fără să înțeleagă păstrarea divină a Scripturii.
Când Biblia vorbește despre faptul că Cuvântul lui Dumnezeu rămâne veșnic, sub nicio formă nu înseamnă că acesta este ținut ascuns într-un seif în cer. Cuvântul lui Dumnezeu a fost dat în mod specific pentru omenire și nu și-ar îndeplini scopul dacă nu ne-ar fi disponibil. „Și tot ce a fost scris mai înainte a fost scris pentru învățătura noastră, pentru ca, prin răbdarea și prin mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde." (Romani 15.4) De asemenea, un om nu poate fi mântuit separat de mesajul Evangheliei, care este consemnat în Cuvântul lui Dumnezeu (1 Corinteni 15.3-4). Așadar, pentru ca Evanghelia să fie propovăduită „până la marginile pământului" (Fapte 13.47), Cuvântul trebuie să fie protejat. Dacă Scriptura nu ar fi păstrată în mod supranatural, nu ar exista nicio cale de a asigura consistența mesajului ei.
English
Este doctrina păstrării biblică?
