Întrebare
Care sunt cele Patru Adevăruri Nobile?
Răspuns
Cele Patru Adevăruri Nobile sunt credințele fundamentale ale budismului. Potrivit tradiției, prima predică a lui Gautama Buddha după iluminare a fost o descriere a acestor concepte. După cum spune gândirea budistă, să crezi aceste idei nu e atât de important pe cât e să le experimentezi. Pe lângă credința în reîncarnare (samsara) și Nirvana, cele Patru Adevăruri Nobile modelează gândirea în aproape toate formele de budism. Aceste patru concepte, pe scurt, sunt: 1) realitatea suferinței, 2) impermanența lumii, 3) eliberarea care vine prin eliminarea dorinței și 4) necesitatea de a urma „Calea cu Opt Brațe”.
Primul Adevăr Nobil, cunoscut și ca principiul dukkha, afirmă că a trăi înseamnă să suferi. Terminologia poate produce confuzie, de vreme ce budismul nu spune că toate experiențele sunt neplăcute. Conceptul dukkha este mai subtil, sugerând idei precum anxietatea, frustrarea sau lipsa de satisfacție. Acesta e un concept-cheie în budism, și toate celelalte credințe și practici se bazează pe acest Prin Adevăr Nobil. Budiștii cred că dukkha explică ce e greșit cu omenirea: suferința cauzată de dorințe greșite, mai specific dorința după lucruri care sunt doar temporare. Problema aceasta e prezentată în al Doilea Adevăr Nobil.
Al Doilea Adevăr Nobil al budismului, cunoscut și ca anicca („impermanență”) sau tanha („tânjire”), afirmă că nimic din univers nu e permanent sau neschimbător. În realitate, nici chiar Sinele nu e permanent sau neschimbător. Așa explică budismul de ce noi, oamenii, suntem așa cum suntem. Pentru că suferința e cauzată de faptul că dorim ceea ce e nepermanent, în cele din urmă toate dorințele duc la suferință. Chiar și dorințele pozitive perpetuează ciclul reîncarnării și dukkha. Pentru a birui acest lucru, trebuie să înțelegi al Treilea Adevăr Nobil.
Al Treilea Adevăr Nobil spune că singura cale prin care poți fi eliberat din ciclul suferinței, al morții și al renașterii este să elimini complet dorința după lucruri temporare. Budismul vede aceasta ca fiind răspunsul la întrebarea „cum corectăm ceea ce greșit cu omenirea?” În practică, al Treilea Adevăr Nobil face apel la eliminarea absolut tuturor dorințelor, fie ele bune, rele sau de alt fel. Mijlocul prin care se realizează acest lucru se găsește în cel de-al Patrulea Adevăr Nobil.
Al Patrulea Adevăr Nobil este că urmarea Căii Nobile cu Opt Brațe poate elimina dorința. Planul budismului pentru „modul în care” să fie corectate cusururile omenirii se găsește aici. Calea celor Opt Brațe e definită ca însemnând păreri corecte, intenții corecte, vorbire corectă, comportament potrivit, trăire corectă, efort corect, conștientizare corectă și meditație corectă.
Potrivit budismului, poți încheia ciclul de reîncarnări și dukkha aplicând cele Patru Adevăruri Nobile și trăind potrivit cu Calea Nobilă a Celor Opt Brațe. Aceasta îl duce pe om la o stare golită de toate dorințele, tânjirile, lucrurile de care ne ținem sau frustrările. Această stare de „nimic” e cunoscută ca Nirvana și este alternativa budistă a raiului. Cel care atinge Nirvana încetează să existe ca individ și se oprește din procesul samsara al renașterii și al remuririi.
Cum se întâmplă cu cele mai multe concepte majore despre lume și viață, nu totul din Cele Patru Adevăruri Nobile e contrazis de Biblie. Dorințele îndreptate greșit sunt o sursă majoră de angoasă și păcat (Romani 13.14, Galateni 5.17). Viața de muritor e cu siguranță supusă schimbării și e scurtă (Iacov 4.14). De asemenea, e neînțelept să investești în lucruri care nu sunt permanente (Matei 6.19-20). Totuși, în ceea ce ține de starea eternă și procesul transformării, Cele Patru Adevăruri Nobile deviază drastic de la creștinismul biblic.
Biblia ne învață că Dumnezeu e veșnic, și cei care sunt cu El în cer se vor bucura de acea stare pentru totdeauna (Matei 25.21, Ioan 4.14, 10.28). Aceeași stare de conștiență veșnică – lipsită de bucurie – e valabilă și pentru cei care Îl resping pe Dumnezeu (2 Tesaloniceni 1.9). Soarta lor e descrisă ca fiind o condiție conștientă, personală de chin (Luca 16.22-24). Budismul ne învață că veșnicia noastră este fie una de reîncarnări nesfârșite, fie inconștiența în neexistență. Biblia spune: „Oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata.” (Evrei 9.27)
Atât creștinismul, cât și budismul ne învață că oamenii trebuie să își schimbe dorințele și comportamentul, însă numai creștinismul pune la dispoziție un mijloc realist pentru cum să faci acest lucru. În budism, ni se spune să ne schimbăm dorințele prin eforturi personale. Din păcate, aceasta înseamnă că trebuie să ai dorința de a lepăda dorințele, o enigmă încorporată. Budistul care dorește să scape de dorință încă dorește ceva. De asemenea, budismul nu răspunde în niciun fel la întrebarea cum poate un om să-și schimbe inima care nu dorește să se schimbe și e autoînșelată (Ieremia 17.9, Marcu 9.24). Creștinismul dă un răspuns la ambele aceste probleme: un Salvator care schimbă nu doar ceea ce facem (1 Corinteni 6.11), ci și ceea ce vrem să facem (Romani 12.2).
Sunt multe alte deosebiri între credințele budiste și cele creștine. În timp ce budismul ne învață că viața înseamnă suferință, Biblia spune că trebuie să ne bucurăm de viață (Ioan 10.10). Budismul spune că Sinele trebuie eliminat, în timp ce Biblia spune că fiecare persoană e valoroasă și semnificativă (Genesa 1.26-27, Matei 6.26) și că Sinele continuă să existe după moarte (Ioan 14.3).
English
Care sunt cele Patru Adevăruri Nobile?
